Vorskla Poltava – Dinamo 2-1

Dinamo a pierdut in Ucraina in prima mansa din playoff-ul Europa League, 1-2 la Poltava cu formatia locala. Golul nostru a fost marcat de Marius Niculae in minutul 59. Desi am avut ocazii, inclusiv doua bare, eliminarea lui Grigore din minutul 65 s-a dovedit pana la urma decisiva si am pierdut in ultimul minut de joc.
La meci au fost prezenti in jur de 50 de caini veniti cu masinile personale, un numar relativ decent daca ne gandim la distanta, drumuri sau problemele de la vama.
Traseul grupului nostru la dus a fost Bucuresti-Galati-Odessa-Poltava, in ideea de a ocoli o vama, cea transnistreana unde stiam ca au fost si pot aparea probleme, cei de acolo fiind imprevizibili.
Primul hop a aparut dupa ce am trecut in Moldova cand vamesii de acolo ne-au avertizat ca una din masini nu putea trece pentru ca avea numere temporare, dupa cateva discutii am lasat-o acolo, ne-am ingramadit in celelalte 5 masini si ne-am continuat drumul.
La intrarea in Ucraina am fost socati de starea proasta a drumurilor, noi care veneam din Romania, asta ca sa va faceti o idee de cum aratau, era noapte deja dupa 3 ore petrecute in vama si faptul ca majoritatea intersectiilor nu aveau indicatoare si ca pana si gps-ul a cedat la un moment dat nu ne-a ajutat deloc, dar pana la urma ne-am descurcat si am ajuns la Odessa fara mari probleme undeva dis-de-dimineata.
De acolo am intrat pe autostrada spre Kiev, 150 de km si mai apoi pe un drum ceva mai bun decat cel de pana in Odessa care ducea la Poltava, 400 de km, dar nefiind trafic mai deloc si localitatile extrem de rare a fost suportabil si iata-ne ajunsi la destinatie, un oras de 300.000 de locuitori mai frumos si mai occidental decat ma asteptam.
Am parcat in centru si am plecat sa ne plimbam pe strazi. E clar ca cea mai de pret resursa naturala a Ucrainei sunt fetele frumoase si prietenoase (macar cu noi :) ), dar nici preturile mici la bere si mancare nu ne-au deranjat.
Ne-am raspandit cautand un loc unde sa incercam bucataria locala si sa ne tragem putin sufletul dupa drumul greu cand am fost remarcati de suporterii locali care au inceput sa misune prin zona in care ne stabilisem cartierul general. Cativa dintre noi au intrat in vorba cu ei, erau curiosi sa ne cunoasca, dupa cateva minute de discutii in care ne-au explicat si locul unde se strang, probabil ca sa legam prietenia si mai tare, noi ne-am vazut linistiti de masa in restaurantul pe care il alesesem.
La iesire, desi ne asteptam sa fie ceva mai multa “agitatie” a fost liniste si pace si cu toate ca ne-am intalnit pe drum cu grupuri de suporteri nu au fost nici un fel de probleme.
A urmat o (noua) bere la hotelul jucatorilor unde i-am incurajat si de acolo am plecat spre stadion. Aici surpriza, desi erau destul de multi militieni, jandarmii era cvasiinexistenti si o haiducie totala, in sensul in care puteai sa te plimbi linistit si sa te amesteci printre localnici fara sa te traga vreun organ de maneca, ne-am cumparat biletele fiecare de unde cumparau toti suporterii locali dar tot ce am avut de infruntat au fost doar privirile curioase.
Am mai stat in spatele peluzei in jur de 45 de minute la o (noua:)) bere moment in care motanii pe care ii vazusem mai devreme pe strazi au aparut de dupa un colt, in jur de 60-70, au ocolit nitel parcarea in care ne aflam si s-au postat la vreo 10-15 metri de noi de unde au strigat ceva cu “Bukarest”, probabil ne urau bun-venit :) …ne-am grupat si noi cati eram atunci acolo, cam 15 si am asteptat calmi sa vedem ce se intampla…nu ne-am agitat foarte tare pentru ca cel mai tanar si mai slab dintre noi ar fi putut concura lejer pentru sefia peluzei la ei.
Dupa cum spuneam in jurul nostru erau doar cativa militieni care s-au postat intre noi si grupul de agitatori :) si nu cred a durat mai mult de 30 secunde si o palma daca nu ma insel pana sa ii convinga sa se imprastie pe o strada de langa stadion.
In sfarsit, nu prea am inteles, probabil conteaza si faptul ca nu au mai jucat de multi ani in cupele europene, reprezentam ceva nou pentru ei, mai tarziu aceeasi baieti au trecut inapoi spre stadion in grupulete mai mici, unii au ramas sa se uite la noi de la cativa metri si chiar au intrat in vorba cu noi invitandu-ne la un fight sau la o bere :) .
Stadionul de 25.000 de locuri a fost destul de plin, undeva la 15-17.000 de oameni, dar initial am crezut ca e o serbare campeneasca sau un concurs de tractoare, nu am mai vazut un numar asa de mare de tarani stransi la un loc de la ultimul Derby din Ghencea. Ultrasii lor undeva la peluza opusa cam 200 – 300 au avut si o coregrafie cu placute alb-verzi la inceputul meciului si un mesaj in slavona pe care nu l-am inteles. Lasand la o parte numarul mic merita apreciati ca incearca sa faca ceva intr-un oras si o tara care uita greu de anii petrecuti in URSS. Au repetat 2-3 cantece tot meciul si au incercat sa se faca auziti dar pe stadion zgomotul venea mai ales de la tribune in momentul in care cei de la Vorskla erau incurajati fie de vreo faza, fie de crainic sau de mascota locala care cred ca era un motan :) sau o specie necunoscuta.
Serbarea campeneasca s-a tranformat in haiducie totala cand gazdele au marcat ultimul gol, moment in care spectatorii de la tribuna de langa noi au sarit gardul si au intrat pe pista de atletism sa se bucure si sa ne provoace cu niste gesturi care m-au facut sa ma intreb daca recentul “Rise of the planet of the apes” a fost cumva filmat prin partea locului.
Noi ne-am vazut de treaba si am incurajat echipa cum stim si cum o facem de ani de zile si desi rezultatul final a fost dezamagitor suntem convinsi ca putem sa ne calificam lejer acasa cu un stadion plin care sa puna presiunea necesara pe ucrainieni.
La finalul meciului cativa ultrasi locali au venit din nou pe langa masinile noastre sa intre in vorba cu noi si am inteles ca sunt sanse mici sa faca deplasarea la Bucuresti, pentru ei e greu de obtinut viza si e si destul de costisitor.
Tot dupa meci o fata care era cu noi si-a primit “botezul”, am impresia la primul ei meci alaturi de Dinamo, speram sa nu o descurajeze :) .
Am plecat de la stadion escortati de militie care au vrut sa ne duca pe ruta pe care am venit, dar dupa o discutie presarata cu “I`m european citizen, I want to go to Kiev”, au inteles si ei cum sta treaba si ne-au lasat in pace. Au urmat 350 de km pana la Kiev pe o autostrada inca in constructie care va lega Lvov-Harkov-Kiev-Poltava-Donetk pentru Euro de anul viitor, dar incomparabil mai buna decat drumul pe care am venit si apoi inca 450 km pe autostrada pana la Odessa unde am hotarat sa ne odihnim putin sa facem plaja si sa ne cheltuim ultimele grivne.
Ne-au surprins preturile mici la (o noua)bere, muzica si atmosfera care ne-au amintit de anii 90 la noi ceva gen Eforie sau Venus precum si modelul ucrainean de topless cu mainile pe sani :) . Dupa cateva ore de distractie am plecat in noapte spre granita. De data asta lucrurile au mers mai repede, am avut norocul sa dam si peste un vames dinamovist in Moldova care a inteles drumul lung pe care il strabatusem si am ajuns inapoi acasa dupa o deplasare foarte obositoare dar care cred eu merita facuta de mai multi caini.
Urmeaza joi un meci extrem de important pentru Dinamo, un meci care poate transforma sezonul intr-unul bun sau dimpotriva intr-unul prost, trebuie sa strangem cu totii randurile sa umplem Groapa si sa aratam din nou de ce suntem in stare in momentele importante.

Doar impreuna cainii pot invinge.

PCHDinamo(22/august/2011 3.17AM)

Nr Vizualizari : 2231

Comentarii (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*


*