Te-am vazut crescand , copil am fost si sub tabela in 1995 cand a luat nastere NG , copil am fost si cand a aparut primul steag BOYS in 1999 , copil am fost si in 2003 cand s-a nascut Peluza Sud . Am murit de ani buni sunt o fantoma cu Dinamo in suflet bantui amintiri doar .
M-a ucis fotbalul modern , ideea de a veni la meciuri pentru relatii interpersonale sau apartenenta la un grup doar pentru socializare moderna si poze pe hi5 , m-a ucis orice discutie care nu continea prea sfantul meu cuvant DINAMO , m-a ucis sa vad ca acest fenomen devine petrecerea timpului liber in calatorii mai ieftine cu autocarul prin tari straine , m-au ucis pseudo prieteniile din bisericute ultras de tip “uite ce face aia maica” , m-au ucis cocalarii , m-au ucis interlopii , m-au ucis etichetele sociale aparute in noul stadion ideologic corporatist , m-au ucis filmele cu huligani de la televizor si de pe internet , m-au ucis bannerele absurde , m-au ucis cei care au crezut filmele alea de pe internet si au venit sa joace roluri cinematografice , m-au ucis diferentele dintre membrii unei peluze , m-a ucis post comunismul asta stiintific aplicat in peluze , m-a ucis mentalitatea noilor membri ultras care au invatat citind despre fenomen pe internet inainte si apoi alegandu-si culorile pentru a veni la meciuri , m-a ucis faptul ca oamenii pe care nu i-am cunoscut sincer niciodata dar care ma imbratisau mereu la GOOOOL ESTE COOOAIE GOOOL nu au mai venit niciodata si am ramas prajit pe asta cand au aparut altii care la gol doar bat cuba dar se imbratiseaza la club la COAIE CUM MI-A DAT-O ASTA cu toti dubiosii , m-au ucis toti copiii astia noi cu care nu am vrut sa ma joc de-a huliganii de pe messenger care se comporta ca si cum ar vrea sa fie in conducerea clubului si nu in peluza lui , m-au ucis caterincile proaste si refuzul de a ma identifica cu carpe din anglia fiind crescut in peisajul romanesc , m-au ucis oameni care discuta despre total alte lucruri in afara de DINAMO , m-au ucis diferentele sociale subliniate frecvent ca falsa importanta , m-au ucis criticile nedrepte si absurde asupra vietii personale a fiecarui om cu “D” de mana in suflet , m-au ucis ideile preconcepute , m-a ucis cand nu am mai vazut scris acolo “ZONA DE EXPRIMARE LIBERA” , m-au ucis cand mi-au zis ca fratii mei sunt dincolo nestiind ca am frati sau ce inseamna dincolo , m-a ucis discrepanta dintre anii ‘90 si ‘00 , m-a ucis vasile turcu , m-a ucis tampafoi , m-a ucis cristi borcea baiatul ala in trening rosu care dadea cu fumigene mereu in peluza , m-a ucis cum a fost tratat Cornel Dinu care il am ca model in suflet , m-a ucis victor becali , m-a ucis gica popescu , m-a ucis o firma de impresariat , m-a ucis pepsi , m-a ucis publicitatea unor lucruri materiale , m-a ucis lipsa banilor pentru a mai putea veni , m-a ucis o alegere in viata , m-au ucis vorbele ce dor , m-au ucis tiparele sociale nou aparute in mintea ultrasului modern , m-a ucis pierderea prietenilor pentru un ideal care s-a dovedit a fi … prea greu de realizat in realitate . pe mine m-a ucis usor dar sigur timpul si schimbarile pe care le aduce nenorocitul asta de timp , in prima zi am fost acolo mi-am lasat singurii cativa prieteni si am plecat la Sud pentru un ideal atat de maret … nu cunosteam decat un singur om si nu ma interesa asta era vorba de principii , onoare , ultraserie si mare boala pe Danciulescu . M-a ucis Danciulescu cand m-a facut sa-l iert si sa il respect ca fotbalist si m-a ucis ca mi-a parut rau cand a plecat .
Cand am venit , am venit sa imi urlu flacara sufleteasca in Sud , nu pentru noi prieteni ci impotriva conducerii si a puterii corupte si a banilor si a fotbalului cel nou , am venit pentru ca asa mi-a spus inima mea de haiduc singuratic si justitiar morbid . M-au ucis , indirect , prin picatura chinezeasca si dupa un timp m-au facut sa ma sinucid ca ultras . Acum sunt un om mare platesc taxe si ma barbieresc cu gillete in lumea oamenilor mari , dar nu ma pot bucura de nimic pentru ca in sufletul meu sunt tot un copil , dar e ca si cum m-as intoarce la scoala si colegii mei nu sunt acolo , scoala e a cuiva acum , profesorii sunt rai si nu invatam nimic , colegii sunt rai si ne injura ne judeca dupa randul de la geam randul de la perete, femeia de servici nu mai traieste sa mai faca curat , dirigu a murit , directorul acum e baiatul ala care dadea cu fumigene dar nu-l recunosc din cauza costumului si a trabucului ? Catalin Haldan nu a murit niciodata dar am murit eu cand am auzit noi lideri spunand “gata ma ho ca e mort ce tot cantam atata despre …” si cativa dintre ei nici nu l-au vazut jucand fotbal pe Unicul Capitan , a murit o mare parte din sufletul meu . Unii la gol , se bucura acum doar pentru ca au pus la pariuri . Unii la meciuri vin acum doar pentru ca e o moda printre adolescenti , unii vin doar pentru ca e ok sa fi intr-un grup social , ofera incredere si sprijin moral , protectie fizica sau materiala chiar , golancele alea amuzante din cartier si punkistele nebune n-au mai venit si nu cred ca au facut-o pentru a iesi cu noii prieteni de la meciuri in cluburi .
Cand am venit , am venit adus la stadion de un rival , stia ca iubesc Dinamo si vroiam sa-i vad pe Dinamo ai mei asa ca mi-a zis hai ma sa te duc pana acolo sa-i vezi pe Dinamo ai tai au azi meci . Atat de copil eram , nici nu stiam sa ajung . Am fost acolo si mi-a placut am urlat Bianco Rossi Ale toate saptamana iar apoi mi-am adus toti colegii de clasa pe stadion fiind binecuvantat in viata sa am 15 dinamovisti colegi de clasa in 1-8 . Am fost ultimul dintre ei care a mai venit cativa ani de zile singur cand si pe unde am putut sa vin sa-i vad pe Dinamo ai mei . Nu mi-a pasat ca ramasesem singur , am continuat sa vin pentru ca eram acolo pentru Dinamo si-atat . Unul din vechii mei prieteni a fost rapus de dor si pana la urma a revenit la un derby incitat de catre reclamele de la noile canale sport tv pentru mare audienta , … cand a venit inapoi am ras nesurprins sa aflu ca s-a simtit o stafie si mi-a zis ba nu te duce , a fost groaznic , e alt film acuma nu te duce crede-ma o sa te simti foarte ciudat si o sa privesti in gol intrebandu-te ce se intampla sau ce an e asta . e 2009 . Pentru cei care incep multa dragoste si respect , pentru cei care au fost in trecere pe acolo salutari si pretuim amintiri frumoase , cu totii suntem trecatori prin viata , raman doar amintirile , faceti din viata un sir de amintiri placute , pentru dinozaurii mei preferati care inca mai sunt acolo Dumnezeu sa va dea sanatate tuturor si ani multi de meciuri si nu lasati fotbalul modern sa ucida copilul si invata-l pe noul copil care e acolo in peluza in locul meu sa nu moara … Invata-l de bine , ai grija de el sa fie educat in spirit ultras curat si indiferent de peluza sunteti ultimii supravietuitori va respectam si va admiram indiferent de culori sunteti ultimii supravietuitori !
Cu drag , un copil
preluat de pe http://www.uncoltuitatdelume.net(04/iunie/2011 1.41AM)
Nr Vizualizari : 5828
Pura realitate ….
Eu nu cred ca termen corect este “m-a ucis”,ci m-a intarit.M-au intarit infrangerile de-a lungul timpului(cel putin in ultimii 15 de ani) pe care le-a suferit echipa mea de suflet,m-au intarit ironiile celor din jur “Cu cine ma??Cu Dinamo?Aia pierd mereu”,m-au intarit injuriile pe care le-am auzit pe toate stadioanele impotriva noastra,m-a intarit gandul ca intr-o perioada in care nu aveam rezultate fotbalistice s-a nascut Nuova Guargia si ca intr-o zi va renaste si echipa,m-a intarit faptul ca am devenit DINAMOVIST prin ’96(nu m-am intrebat niciodata de ce Dinamo-poate ca avand familia de dinamovisti,poate ca nu mi-au placut niciodata echipele la moda,echipele care castiga mereu,ci prefer una care sa castige o data la 20 de ani un trofeu important sau sa aiba o victorie importanta pe care care suporterii sa o traiasca la maxim),m-a intarit subiectivismul presei din Romania si ura lor impotriva noastra,m-a intarit cand am vazut prostia spurcatilor care cand pierd o ard cu “mie nu prea-mi place fotbalul dar simpatizez si eu cu Steaua ca a castigat o cupa europeana” iar cand castiga nu mai ai loc de ironiile lor,m-a intarit cu un sentiment de mandrie faptul ca pe aceiasi suporteri pe care-i vad la meciurile de acasa ii vezi si in deplasare si la echipa Nationala,ma face sa ma simt mandru ca pe stadionul ala urat se invoca la fiecare meci numele lui Hildan singurul jucator care si-a dat la propriu viata pentru echipa lui, aceste invocari dese starnind intrebari prostesti din partea spurcatilor si altora ca ei de genul “A castigat vreo cupa europeana ca sa-i strigati numele?” si in final,ma intareste ideea ca m-am nascut si ca am sa raman orice s-ar intampla caine.
acest articol m-a miscat profund..ma regasesc in tot ceea ce sp aici..o sa aujngeti sa veniti pe stadion doar voi 30 40 50 sau cati oti fi manati de interesele materiale..voi nu stiti ce in seamna cu adevarat DINAMO..nu simtiti dragostea aia dezinteresata care o simt eu si alti cativa ca mine voi veniti pe stadion sa va etalati ultimii adidasi g_star sau fred perry..v-a simtiti ultrasi causal…stii probabil ca aceste cuv sunt de prisos..dragostea pt DINAMO ramane dor in inima noastera a celor putini care venim pt culori DEZINTERESATI
pot spune doar atat: …
…
mie unu mi-au dat lacrimile ptr ca acest articol parca a fost scris de mine, dar exprimat probabil mai frumos ….am facut fix tot ce scrie in acest articol ..chiar si faza cu colegii cu care mergeam pe stadion si am ramas doar eu si inca unul …si acel unul a plecat undeva in strainatate si nici el nu mai merge ….
RESPECT !!!
offf ce vremuri…
m-ai emotionat pana la lacrimi , RESPECT!