Poate multi dintre voi , dinamovistii , nu se identifica cu apelativul Ultras. Si e foarte bine asa , pentru ca multi dintre voi nici nu sunteti siguri ca ii cunoasteti sensul.Pentru unii sunt huliganii, batausii, “aia rai care au fost la Universitate” sau pur si simplu : “baietii aia din grupuri, se cunosc toti intre ei , au alte interese”.
E lesne de inteles ca undeva , in timp, s-a produs o ruptura intre ultrasi si restul spectatorilor. Dar nu a fost intodeauna asa, chiar daca diferentele au fost poate mai mari. Interesul insa , ramane acelasi care te atrage ca un magnet langa culorile ab-rosii : Dinamo !
Odata demult, foarte demult parca , am fost si eu un pusti care sa hotarat sa mearga cu Dinamo in deplasare. Nu , nu am citit anuntul mobilizator pe site , nu exista , am cautat disperat in ziare sa aflu ca galeria face deplasarea cu trenul din Gara de Nord.Nestiind ora m-am trezit de dimineata si inarmat cu cativa banuti si un sandwich am plecat spre peron.Era prea dimineata. Am asteptat 4 ore pana au inceput sa se stranga baietii.Aveau fulare alb-rosii la gat, tevi de steag, rucsace , radeau , glumeau intre ei se strangeau sa bea si sa cante. Eu nu imi permiteam , si stateam impreuna cu ceilalti “cetateni” pe peron speculand asupra numarului de vagoane care ni se pune la dispozitie. In ciuda tuturor speratelor erau deobicei maxim doua. Urma lupta pentru un loc jos si inevitabil cateva minute de glorie…cateva, pentru ca apoi urcau baietii …si te ridicau imediat de pe scaun.
Nu, nu coboram din tren sa plec acasa ! Eram fericit sa leg cateva impresii cu cei ce ca si mine imparteam in picioare spatiul dintre compartimente.Sincer zambeam chiar si cand la mijlocul calatoriei , pe jumatate dezbracati si intens imbibati in alcool , baietii treceau cu “colecta pentu tobe ” a.k.a. banii stransi pentru bautura. Si de ce sa ma supar ? urma sa o vad pe Dinamo in deplasare. Urma sa cant , sa raman fara voce , sa ma simt important si parte a acelui mecanism care impinge echipa de la spate. Urma sa ma indragostesc de peluza !
La intoarcere eram destul de suparat.Dinamo pierduse in ultimele minute ” nu cred ca luam nici anul acesta campionatul” imi spuneam si ma uitam aproape cu ura cum baietii se distreaza si beau de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Dar, deodata, , am inteles pentru prima data sensul: atunci cand au inceput sa cante , sa bata din pame razand : “oriunde m-as deplasa/ o fac pentru echipa mea / si chiar de echipa pierde nici un caine n-are regrete/ A FI CAINE E O MANDRIE/ TOATA ROMANIA O STIE”. Da ! E mandrie, e iubire , e deplasare , e foame , e frig , e frica, e bucurie, e incapatanare .e sacrificiu e un ideal , e LIBERTATE !
Nu stiu ce s-a rupt intre ultrasi si spectatori, nu stiu unde e Dinamo ala al meu , nu stiu cum s-au schimbat atatea si atatea au ramas la fel dar stiu ca indiferent de “interese” , primii a fost si vor fi mereu acolo!
PCH Dinamo (14-02-2012 )
Nr Vizualizari : 4344
Trebuie sa spui ca banii pt.tobe se strangeau pana in anul 2000,cand sef de galerie era Nicu.Din octombrie 2000 pana acum nu s-au mai strans banii pt. tobe sau pt bautura
Frumos articol!ce vremuri!:(
si sa mai spui ca se mergea si pe gratis . din 2000 si pana acum niciodata
Pingback: Meciul de alta data… | Pandutzu.com