Pasiunea > ratiunea

“Daca pleci maine din nou, la mine nu te mai intorci! Ramai cu Dinamo al tau!”, iti spune ea inainte de culcare. Tu stii ca desi nu are probleme cu limba romana acel “daca” ar fi trebuit sa fie inlocuit de “cand”. Dar ii ramane speranta ca ceasul n-o sa sune ori ca va suna iar tu il vei opri gandindu-te la ce ti-a spus cu o seara inainte. Tacerea ta o enerveaza si nu inceteaza sa lege niste cuvinte pe care le-ai mai auzit o data; si-nca o data..si tot asa pana cand insusi sentimentul de deja vu are propriul lui deja vu. La un moment dat esti impasibil si, cu capul pe perna, iti e greu sa adormi. Nu din cauza ca ea vorbeste intruna ci pentru ca esti nerabdator sa urci in autocar, sa fii alaturi de ceilalti “neintelesi” si sa ajungi in spatele unui gard. Dai oricand la schimb cateva ore pentru cele 90 (+) de minute dar vrei bonusul drumului pana in orasul unde iti joaca echipa, desi sunt sanse sa dormi vreo doua dintre ele cand simti ca autocarul merge desi e oprit pentru popas; ori cand pur si simplu nu mai simti nimic, depinde de caz.

…e dimineata. Ceasul suna si il opresti atat de repede incat abia daca l-ai auzit. Apoi te ridici usor din pat, fara sa o trezesti. Stii ca orice miscare brusca poate declansa o ciuperca atomica formata din niste ultrasunete ciudate pe care ea le numeste discutii. Faci un dus apoi intri atat de incet in camera de parca ai avea pernute de pisica; iti pregatesti ghiozdanul, iei esarfe si..pizda ma-sii! Ai uitat iarasi sa pui telefonul pe silentios; stiai ca o sa sune “colegii” sa se asigure ca te-ai ridicat din pat. Ai avut noroc, nu s-a trezit. Pleaca, nu mai pierde timpul..fugi! Incui usa metalica si odata cu ea toate problemele, gandurile, certurile, reprosurile, promisiunile. Libertatea nu are o usa pe care sa o deschizi dar are turnicheti. Libertatea pe care unii ti-o vor luata, de la politicieni la jandarmi si chiar de la iubita pana la propriii parinti. Primele doua categorii din motive sociale si tot felul de interese meschine iar celelalte din teama, grija sau pur si simplu gelozie.

Interesant e ca peste o luna, doua, sase sau doi ani poate o sa fie o alta persoana decat cea de acum care seara, inainte de culcare, o sa-ti spuna aceleasi cuvinte, aceeasi placa, precum cele relatate anterior dar cu singuranta dimineata care urmeaza vei merge pentru aceeasi echipa de acum o luna, doua, sase sau doi ani.

“Iti da Dinamo de mancare??”, “Tu crezi ca alora care fac sute de mii de euro le pasa de tine?”, “Sunt doar niste prosti care dau cu piciorul in minge, de ce sa cheltuiesti atatia bani, atatia nervi pentru asta?”, “Cand ai de gand sa te maturizezi si sa lasi prostiile astea?”.. sunt doar cateva dintre cele mai tampite si comune intrebari pe care le primesti. Partea proasta e ca sunt urmate si de o argumentare, desi tu nu o ceri, iar simplu motiv pentru care taci nu e nicidecum pentru ca are dreptate ci pentru ca stii ca daca ai incerca sa-i explici ai face-o degeaba.

Dar partea pozitiva e ca exista persoane care sa te inteleaga, carora nici macar nu trebuie sa le explici deoarece simt si ei asta.
La intoarcerea acasa dintr-o deplsare vorbeam cu doi prieteni, “colegi” de grup, despre mersul la meciuri si logica de a face asta. Am ajuns la amuzanta concluzie ca toti cei care eram in acel autocar aveam o nebunie a noastra si in orice caz nu avem “toate tiglele pe casa”. Fara exceptie! De fapt, fiecare om are o nebunie a lui, fie ca o recunoaste sau nu, fie ca e ori ba constient de aceasta. Asa ne-o manifestam noi pe a noastra si simplu fapt ca nu putem avea un raspuns rational la intrebarile de care am amintit este ca pasiunea nu are nimic de-a face cu logica. Si nici nebunia..

Cetateanul F (11.01.2012 21:10)

Nr Vizualizari : 6987