24 septembrie 2000, aveam 14 ani si eram inebunit dupa meciuri live pe stadion. Chiar daca era duminica si ceilalti copii se pregateau de o miuta in spatele blocului, eu imi pregateam fularul si carnetelul pentru autografe sa merg cu tatal meu la meci pentru ca venea Dinamo la Bacau. Drumul cu trenul mi s-a parut foarte lung, desi dura numai o ora, muream de nerabdare sa vad echipa jucand si galeria cum canta. Speram sa ma duca tata iar in peluza la Nuova Guardia. Cu un an in urma vazusem live o confruntare intre 2 galerii. Pe strazile din Bacau, Nuova Guardia fugarise o parte a galeriei bacauane si ii lasasera fara steaguri si bannere facandu-ma sa ma simt mandru ca sunt caine.
Ajuns in oras am mers la hotel sa obtin autografe. Jucatorii coborau pe rand din hotel, putin suparati sau nervosi…ofereau autografe si se urcau in autocarul care trebuia sa-i duca la stadion. Erau diferiti fata de cei pe care-i vazusem cu un an inainte, care au iesit in grup si pusi pe glume. Vazandu-i tata atat de suparati imi spune “Parca asteapta sa moara cineva….”. Ciudat…expresia asta nu mi-a iesit din minte toata saptamana. Meciul a fost unul slab, s-a incheiat 1-1 dar eu eram fericit ca luasem autografe de la Catalin Hildan, Florentin Petre si Raducioiu(tocmai se reintorsese la Dinamo), trei bucati de hartie cu care urma sa ma laud in fata blocului si la scoala.
5 octombrie 2000, intru in casa tata ma anunta ca a murit Catalin Hildan, nu puteam sa cred…trecusera doar cateva zile de cand obtinusem autograf de la el, nici nu apucasem sa arat tuturor colegilor si prietenilor noile mele comori(le consideram cele mai mari valori ale mele)…a fost cea mai trista zi din viata mea de pana atunci….si imi revenea mereu in minte expresia “ Parca asteapta sa moara cineva….”.
Nici acum nu pot uita alea 5 cuvinte….si nici ziua de 5 octombrie 2000, cea mai neagra zi din istoria suporterilor dinamovisti….
Ovidiu C(30/septembrie/2011 06.47PM)
Nr Vizualizari : 14377
emotionant!
Imi aduc aminte ultimul meci in care lam vazut live pe Catalin Hildan,se intampla in septembrie 2000 la Medias,am avut chiar onoarea de a da mana cu el,regret si in ziua de astazi ca nu ia-m cerut si un autograf….
5 octombrie , o zi care ar trebui sa fie una fericita pt mine , fiind ziua mea de nastere . Din 2000 , pe 5 octombrie , nimic nu ma poate face fericit . Aveam 7 ani , si imi serbam ziua . Am vazut la televizor cateva imagini cu un jucator intins pe gazon , imbracat in echipamentul lui Dinamo . m-am apropiat si am aflat ca Unicul Capitan s-a stins din viata . Am inceput sa plang si nu imi mai ardea de nici o petrecere … In fiecare an pe 5 octombrie , gandul imi este la Catalin . Te vom iubi mereu !
comentarii care te fac sa tresari, sa suspini, sa spui ca nu este adevarat ca Unicul Capitan nu mai este printre noi.
aveam 15 ani si in primavara lui 2000 , Dinamo juca la Ploiesti cu Petrolul.Chiar daca sunt ploiestean, sunt caine.In dimineata meciului am plecat prin oras in speranta ca echipa mea de suflet se va caza la un hotel, si pot lua autografe de la idolii mei.nu am reusit nimic inainte de meci.am stat in peluza cu cainii mei, si m-am bucurat enorm pentru victorie.toata lumea simtea ca titlul nu ne mai poate scapa.
dupa meci,am asteptat langa autocarul CEL MAI MODERN DIN TARA (la acea vreme), sa obtin macar un autograf.si l-am oprit chiar pe Catalin Hildan. – Te rog frumos imi oferi si mie un autograf ? si ii intind pixul cu mana tremurand de emotii.- Da cum sa nu .imi raspunde el.si incearca sa scrie pe carnetel.- Dar nu scrie pixul. -Da-mi putin. si il incalzesc un pic ,sufland si apoi il incerc in palma.-Gata , scrie.
-Ok, LA REVEDERE , zise Buldogul dupa ce semnase pe carnetel.
NICI ACUM nu imi vine sa cred ca am obtinut autograf de la EL.
Toamna, in octombrie, in ziua in care s-a intamplat tragedia, ma intorceam de la scoala.am intrat in casa,si i-am gasit pe parinti uitandu-se la tv.Deodata, se anunta pe antena 1 Tulburatoarea veste si mi se face piela “gaina”.ma pun in genunchi langa tv si nu credeam ca poate fi adevarat.ASTEPTAM dintr-un moment intr-altul sa se anunte ca NU este adevarat, sau ca a fost doar in coma si s-a TREZIT.DAR….asteptarea a fost in zadar, si astazi…parca astept sa apara de undeva UNICUL CAPITAN !
A 2-a zi, la scoala am mers cu doliu pe brat si am fost trist, ca toti cainii dealtfel.
TE VOM IUBI MEREU !