M-am lasat de Dinamo cam de tot atatea dati de cate m-am lasat de fumat. Si tot de atatea ori am reusit sa-mi duc la capat planul.In ambele cazuri, in teorie,e mai usor sa eviti cancerul decat sa te lupti cu el, asa cum poti sta linistit in sufragerie pe fotoliu decat sa bati din palme, in frig, la cateva sute de km distanta de casa. In practica insa, e atat de greu sa-ti bei cafeaua fara sa aprinzi o tigara, asa cum ar fi groaznic sa stai sambetele sau, mai nou, duminicile si lunile..(in functie de cum platesc televiziunile) cu telecomanda in mana traindu-ti viata ‘inchis’ dupa o sticla..
Chiar daca de atatea ori sunt satul de multi, de toate, de atata fum intr-un aer care doar in fotbalul romantic probabil ca era mai curat. Un aer cu miros de multe hartii imprastiate peste tot. De la loja pana la peluza, de la costum la hanorac, de la trabuce la tigari, de la taste la degete mijlocii, de la tastatura la voce, de la site-uri la televizoare,de la cascheta la basca,de la Bucuresti la Miami, etc etc. Pot fi satul si ca in loc sa vad cum unii dintre cei care ar trebui sa se asigure ca respiram un aer curat ajuta la poluare cu un miros patrunzator de gaz lacrimogen. Mai grav e ca nu stii daca plangi de la el sau pur si simplu asa iti vine cand vezi ca se termina totul iar cei care au dorit asta ranjesc linistiti in continuare. Pot fi satul si cand aud alti ‘caini’ spunand “ei” dar niciodata nu o sa ma pot satura de acel “noi”, cum nu ma pot satura de Dinamo. Un lucru e clar : noi suntem Dinamo ! Din pacate nu mi-e insa clar cine suntem noi. SI nici nu-mi poate fi cand vad atatia oameni dresati de televizor, atat de mult dezinteres pe de-o parte si mult prea multe interese pe de alta parte.
Oricum, stiu un singurul lucru.. cine vom fi noi ! In viitorul apropiat, “Noi” la meciul nationalei, poarta un joben pe cap si sufla intr-o chestie de plastic, linistit, pe scaun. “Noi” pare mandru sa fie pe noul stadion, cu miros de proaspat, alaturi de prietenul “Noi” si de nevestele “noastre”. “Noi” a adus cu el un aparat foto iar tovarasul “Noi”, mai nebun de fel, a patruns in mod fraudulos pe noua arena cu o bricheta ascunsa in portofel,nestiind insa ca “Noi”, de dragul impresionantei constructii, fumam tigari electronice.. (Linisteste-te, Mitica, nu o sa o arunce in teren). Alaturi de alti 15000 de “Noi”, incepe sa strige “Romania, Romania!!” timp in care ceilalti 30000 de “Noi” veniti la meci sufla tinand ritmul. Orice adversar “ne” stie de frica, cunoscandu-se faptul ca dupa presiunea exercitata de fiecare dintre “Noi”, oaspetii par sa aiba plumb turnat in ghete. Sa nu credeti ca e usor sa te concentrezi la joc cand auzi 45000 de oameni care striga “Huo!”…
Astia vom fi noi si nu neaparat pentru ca asta vor ei sa fim, ci pentru ca TOT NOI, dintr-un motiv sau altu’, asta permitem ! Pentru ca suntem mai interesati sa ne distrugem in loc sa luptam impreuna, pentru ca ne uram mai mult rivalii decat iubim Dinamo, pentru ca unii au ajuns sa urasca mai multi alti “caini” decat aceleasi javre care au distrus totul..
p.s : Noi avem Dinamo sau Dinamo ne are pe noi ???
p.s2: Care “Noi” ?
Cetateanul F (14/decembrie/2011 04:15)
Nr Vizualizari : 4933
Alecu Donici – Racul, Broasca Si Stiuca
Racul, broasca si o stiuca
Într-o zi s-au apucat
De pe mal în iaz s-aduca
Un sac cu grâu încarcat.
Si la el toti se înhama:
Trag, întind, dar iau de sama
Ca sacul sta neclintit,
Caci se tragea neunit.
Racul înapoi se da,
Broasca tot în sus salta,
Stiuca foarte se izbea
Si nimic nu ispravea.
Nu stiu cine-i vinovat;
Însa, pe cât am aflat,
Sacul în iaz nu s-a tras,
Ci tot pe loc a ramas.
Asa-i si la omenire,
Când în obste nu-i unire:
Nici o treaba nu se face
Cu izbânda si cu pace.
As aprecia ca macar la articolele mele sa nu incepeti balacareala.
Multumesc!