In cel mai echilibrat campionat al Europei, deci, prin definitie, numai aparent unul puternic, cand echipa care incepe returul cu 6 meciuri fara victorie revine pe primul loc doar aparent “nu mai exista echipe mici”, caci defapt realitatea ne indica perfect faptul ca nu exista echipa mari.
Ieri seara, serialul acesta al echilibrului neputintei si-a mai consumat un episod, avand-o pe Dinamo in rolul principal. Aparent! Asa cum nu scapam de cuvantul asta nici cand vine vorba de Scarlatache, de exemplu, care aparent e fotbalist insa doar datorita jambierelor si aparatoarelor pe care le poarta. Spre ghinionul nostru, colorate in alb-rosu. Sau al aluia pe care doar datorita neinspiratului de ta-su care l-a numit “Michele Platini” e aparent fotbalist. Dar asta se intampla cand impresarul, unul aparent italian, dicteaza cine trebuie sa joace, care marfa trebuie sa fie vanduta de pe raft. Marfa care, apropo, se vinde mai greu chiar si decat produsele de la Mic.Ro. Ca tot veni vorba de italieni, de data asta unul ‘vero’, n-as vrea sa cred ca doar aparent are coloana vertebrala. N-as vrea sa cred ca l-a cumintit mandatul trecut cand, de altfel, datorita atitudinii de atunci si-a facut loc in inima greu incercata a suporterilor dinamovisti. Nu de alta, dar nu e ca si cum ar fi prima dezamagire si cu siguranta putem trece si peste alta. Aparent, cel putin.
“E imposibil ca Dinamo sa mai joace atat de prost ca astazi”, zicea Bonetti. Hm.. daca e sa ma gandesc ca Moti revine saptamana viitoare si cel mai probabil si Scarlatache va fi in continuare titular, permite-mi, Dario, sa inghesui si concluzia asta pe foaia deja umpluta pana la refuz de aparente. Pentru a fi clar de la inceput, criticile astea care aparent se datoreaza scorului de pe tabela de la finalul meciului cu Brasov sunt generate doar de teama ca previzibilul in materie de urmatorul “primul 11″ va fi bazat tot pe bine cunoscutele presiuni albaneze-italienesti. Puteam sa pierdem si la scor de neprezentare daca vedeam 11 jucatori care aleg sa alerge pana la epuizare datorita tricoului pe care il poarta si nu sa se scalde in aparenta asta de care nu mai scapam al celor care se considera ‘caini’ doar pentru ca, in principal din cauza intereselor, sunt imbracati in aceleasi echipamente pe care, de-a lungul timpului, le-au purtat FOTBALISTI precum Hildan, Raducioiu sau Dudu Georgescu.
Si daca aparent se spune ca galeria e al 12-lea jucator, noi ieri am jucat in 1. Macar acest ’1′ a reprezentat un plus prin atat de multe minusuri. Pe tot parcursul meciului s-a cantat foarte bine, desi ne-am vazut condusi din minutul 30. Paradoxal, e o senzatie mult mai placuta sa vezi cum lumea canta atunci cand echipa este condusa decat invers. Ieri, dupa mult timp, ‘cainii’ mi-au dat senzatia ca au inteles ca “Iubim fara regrete Dinamo” si “Cei ce sunt dinamovisti” nu au fost compuse doar pentru placuta lor linie melodica. Finalul unui meci dupa care am pierdut locul de lider fara macar ca celelalte echipe sa joace (adica un fel de ultimii fraieri), insa mai ales atitudinea jucatorilor care si-au salvat energia in timpul partidei pentru un sprint spre vestiare care l-ar face invidios si pe Usain Bolt, m-a condamnat sa iau loc pe scaun si sa privesc neputincios neputinta. Atat de neputincios incat a venit o tipa la mine si mi-a spus “Nu mai fii trist”. Amuzant, aparent!
Dar …. noi vom bate din palme! Cat de tare ne doare .. Da, noi vom bate din palme! La Dinamo asa e!
Cetateanul F (29/04/2012 17:15)
Nr Vizualizari : 2817
Comentarii (0)