Vecinul meu olandez e genul de om pe care Batman, Superman si toti supereroii astia fictivi ar fi invidiosi daca ar exista cu adevarat. Ei daca ar exista, nu vecinul meu. Defapt, fie vorba intre noi, nu e el olandez dar asa i se spune. Nu e ca si cum as avea ceva cu homosexualii sau as insinua ceva, pur si simplu asa i se spune.
Stand la doar o poarta distanta de el si auzind in fiecare week-end tot felul de ragnete, mi-am zis ca omu` e genul de tip preocupat de salvarea tigrilor bengalezi din Malaezia si a facut, in nebunia lui, un gest excentric insa de mare valoare adoptand un astfel de exemplar. Caci, sa fim sinceri, nu e tocmai cel mai sanatos mental om pe care-l cunosc. Nu mica mi-a fost mirarea cand am aruncat un ochi peste gard, fiind deja ingrijorat de starea saracului tigru care urla din ce in ce mai tare si l-am vazut pe asta in curte echipat complet in negru, cu aparatoare la maini si la picioare si incaltat in bocanci in plina vara, cum se zbenguia prin iarba dand in stanga si in dreapta cu o chestie neagra de plastic. Apoi, in toata nebunia din curtea vecina, am zarit-o si pe ma-sa care-i intindea o foaie si un pix alaturi de un indemn parca deja resemnat de genu’ “Haide, Jeane mama, macar incearca ..” A fost indeajuns sa spuna asta iar vecinul urla din nou din rasputeri. In secundele care au urmat, a ridicat din iarba un tub si l-a indreptat spre saraca femeie. Apoi a scos-o tarand-o de par in fata casei, unde intre timp isi facusera aparitia niste tovarasi de-ai lui, tot supereroi, care l-au ajutat sa o urce intr-o masina mare albastra.
Dupa toate astea am pornit putin nedumerit spre piata unde aveam sarcina de a cumpara una alta. Acolo, surpriza mare ! Am dat peste masina aia albastra de care va povesteam si de niste tipi cu glume foarte misto pe care, popular vorbind, le-as denumi “de santier”. Exagerez putin, trebuie ca defapt nu m-am prins eu de poanta cand am auzit o fluieratura asemanatoare cu un ultra sunet urmat de replica “D-soara, d-soara, nu-mi dai si mie numarul de la interfon ??” Apoi, printre rasete isterice si masti negre de bal mascat am mai auzit un “Sau macar de telefon ! Incepe cu 8989 ?? nu de alta, dar am ramas fara credit”. Mi-am continuat drumul spre casa dar, obosind si infometat fiind, am decis sa stationez putin pentru a-mi trage sufletul. Ce a urmat dupa ……..
…..m-am trezit a doua zi in pat cu televizorul deschis. Defapt, m-a trezit o jurnalista care arata de parca patronul i-ar fi Hugh Hefner si nu Dan Voiculescu, care anunta nu stiu ce abuzuri si ca a scris un anume domn Tolontan despre ele. Ca sa fiu cinstit, am devenit curios la auzul cuvantului “piata”; am avut atunci genul ala de sentiment pe care ti-l provoaca un “Déjà vu”. Si i-am citit omului articolul. Va spun, am fost atat de rusinat dupa ce am vazut ca vecinul meu si ceilalti tovarasi ai lui erau acuzati de vandalism… Si asta nu e tot. Sa fiu sincer, sunt indeajuns de lipsit de moralitate incat sa trec peste acuzatiile jurnalistului stiind ca eu sunt cel in cauza, dar in momentul in care acesta a ajuns sa-l jigneasca pe al meu vecin folosind chiar apelativul “jandarm”, deci practic l-a facut ultimul fraier, am avut o rabufnire morala si am decis sa ma prezint la cea mai apropiata sectie de politie pentru a ma autodenunta. Mi-am amintit totul si am inceput sa completez foaia alba pe care purtatorul de cuvant, domnul Marius Militianu, mi-a pus-o in fata : “Subsemnatul Cetateanul F, declar ca Tolontan ori a mintit cu nerusinare, ori nu a fost informat. Nu Jean dar Meria -caci asta e numele complet al vecinului meu olandez- (ta-su a vrut o fata cu nume de fecioara dar a avut putin ghinion) a provocat asa zisele incidente din Piata Unirii ci tocmai eu am fost de vina. M-a pus dracu’ sa ma asez in iarba atunci cand mi-am tras sufletul si sa incep sa mananc acolo. Da, asta e adevarul.. daca eu nu scoteam din plasa ceapa nimeni nu-i acuza pe bietii supereroi mascati ca au facut uz de gaz lacrimogen.Ori ca ar fi jandarmi. Auzi, gaz lacrimogen.. pai lumea plangea de la ceapa rosie pe care am cumparat-o eu, ce gaz lacrimogen ?? Apoi, a venit un domn dintre cei de care va spuneam la mine si mi-a intins prieteneste mana pentru a ma ajuta sa ma ridic insa eu, in neglijenta mea, in loc sa musc din atat de mult ravnita ceapa, i-am muscat omului mana .. in momentele care au urmat, toti au crezut ca au facut supereroii abuzuri si, dupa cum va spuneam, i-au retrogradat la stadiul de jandarmi. Recunosc si regret fapta, Cetateanul F.”
Si daca va intrebati de ce am facut toate astea… e pentru ca a fost ziua lui. Cum a cui ? A vecinului meu homosexual, astaaa…oldandez..
La multi ani, Jean dar Meria !
Cetateanul F (04/04/2012 02:07)
Nr Vizualizari : 4677
genial..
Felicitari pentru articolele tale Cetatenee.
Felicitari!super tare!