Daca Jandarmeria nu respecta legea, atunci Jandarmeria trebuie arestata.
Cateva incercari de manifestare publica soldate recent cu descinderi de dube si oameni saltati sunt cel putin tulburatoare, sugerand ca in Romania statul de drept si libertatea de exprimare sunt doar mofturi permise doar atat timp cat nu deranjeaza prea mult. In mai mult randuri, cateva zeci de persoane au fost retinute si amendate fara sa existe un lant transparent de proceduri si responsabilitati si, mai grav, impotriva legii.
Constitutia Romaniei este explicita in a garanta libertatea adunarilor publice iar legea este destul de bine calibrata, perfectibila in unele puncte dar de un echilibru aproape solomonic in altele. Astfel, procedura de notificare, impropriu redenumita in uzul curent “autorizare”, presupune ca organizatorii trebuie sa “declare” adunarea cu cel putin trei zile inainte. La randul sau, pe baza declaratiei, primaria poate decide interzicerea adunarii, in termen de doua zile. Legea este net favorabila tot autoritatii de stat, care poate in continuare sa ia decizia finala, cerandu-i in schimb doar sa-si asume in mod transparent asumarea deciziei.
Concret, orice adunare devina legala in momentul notificarii. Mingea ajunge in terenul autoritatii, care daca vrea sa rastoarne starea de fapt trebuie sa initieze in mod explicit interdictia si sa-si asume riscul ca ea sa fie ridiculizata public respectiv rasturnata in justitie. De asemenea, punerea in practica trebuie sa urmeze o procedura transparenta, in care sa fie clar cine a luat decizia, unde si cum a fost comunicata, respectiv cine a dat ordinul executiv ca ea sa fie pusa in practica.
Si mai concret, un anunt de genul “aceasta adunare nu are autorizatie” este de-a dreptul ilegal, singura formulare potential acceptabila fiind “aceasta adunare a fost interzisa de X prin decizia Y” (si daca e cazul “decizie confirmata de judecatoria Z”). Si totusi, statul alege sa nu respecte propria lege.
Aceste lucruri pot parea tehnicalitati, dar ele reprezinta diferenta dintre un stat autoritar dar totusi responsabil si unul discretionar si politienesc. In primul caz, cu judecatori responsabili fata de comunitate, jandarmii sunt pasibili de-a fi judecati pentru abuz in serviciu respectiv retinere ilegala.
Sigur, problema este insa mult mai complexa. Pentru ca un astfel de mecanism sa functioneze bine este nevoie de sustinere publica, or multi cetateni au impresia ca “organele” ar avea prea putine, nu prea multe puteri discretionare. Este nevoie ca judecatorii sa fie in stare sa interpreteze legile in spiritul democratiei, dar nu exista un mecanism de responsabilizare. Este nevoie ca avocatii sa stie ce sa le ceara judecatorilor, insa prea multi au fost ei insisi judecatori sau procurori si inca gandesc in aceiasi termeni. Trebuie ca arhitectura institutionala sa fie corelata cu legea, or simpla prezenta a Jandarmeriei intr-un context public lipsit de distrugeri sau violente ar trebui sa fie deja considerata excesiva.
In cele din urma, chiar existenta Jandarmeriei ridica semne de intrebare. De ce este nevoie ca o institutie care se ocupa de probleme interne sa fie militarizata? Care este rostul acestei organizari, altul decat cel demonstrat istoric – ca la nevoie Corpul sa serveasca impotriva si nu in favoarea propriilor cetateni?
Lucian Davidescu (22/decembrie/2011 12.58 AM)
Nr Vizualizari : 2010
Comentarii (0)