Derby. A fost odata cum niciodata nu o sa mai fie. A fost odata un meci care dadea nastere la multe alte meciuri. Un derby care dadea nastere la alte mici derby-uri greu de explicat. Meciuri intre bucuria cu care asteptam fiecare partida si tristetea de care ma temeam gandindu-ma la finalul ei. Intre increderea pe care o aveam in a mea echipa si frica pe care inevitabil o simteam. Intre dragostea pentru Dinamo si ura pentru Steaua. Intre orgolii si dezamagire, intre mandrie si ironii. Intre atatea si atatea. Doar ca..a fost odata..
Si nici nu are cum sa mai fie acum iar pe viitor sunt sanse minime sa se schimbe ceva. Nu intr-o societate precum a noastra, nu intr-o tara precum aceasta. Nu cu niste compatrioti ca cei pe care ii aveti zilnic in stanga si in dreapta voastra pe strada, nu cu toti cocalarii pe care ii vedeti in metrou, nu cu cei care sunt tolerati de toata prostia si prostimea asta care ne inconjoara. Nu cu niste legi facute “impotriva legii”,nu intr-o lume in care legea nu inseamna lege ci inseamna ce vor “ei” sa insemne, nu cu niste oameni care pur si simplu nu vor sa protesteze fata de situatia in care suntem. Nu cu cei care sunt impotriva unui protest radical ascunzandu-si frica dupa buna educatia, dupa faptul ca ei nu sunt “huligani”. Aceia care resping pana si o forma pasnica de protest incapatandu-se sa se lase mintiti si calcati in picioare de catre adevaratii huligani. Nu, nu si nu !
Si din cauza asta moare derby-ul Dinamo – Steaua si ia nastere derby-ul nasu’ – finu’. Derby-ul cainilor rosii cu cel al armatei, care insemna atatea orgolii, atata ura, atata competitie.. mesaje, contra-mesaje, coregrafii, pirotehnie, ironie, SPECTACOL ! .. s-a transformat in derby-ul spargatorilor de seminte dintre naivii carora un cacat de loc 1 le-a resetat memoria contra “tiki-takistii” care ragusesc urland cu ranjetul pe fata “suie pe masina”. Nici macar suporterul de tastatura nu mai e ce-a fost ..
Din cauza asta toate trairile pe care le-am amintit la inceput au fost inlocuite de regrete, melancolie si dezgust. Regret ca n-am prins in totalitate vremurile bune, sunt melancolic dupa putinul timp in care simteam ca vocea si prezenta mea chiar conteaza. Pentru mine, pentru altcineva, pentru o cauza, pentru mai bine. Cat despre dezgust … mi-e si greata sa mai vorbesc ! Sunt dezgustat cand ma gandesc la cat de dubiosi sunt cei care au facut ca schimbarea aceasta sa fie atat de drastica, ca realitatea sa fie atat de cruda, ca unii dintre noi sa fie atat de mici sau chiar sa nu mai existe. Mi-e greata de constructii impresionante cu iz de puscarie, mi-e greata de noul 23 August si de cei care stabiliesc aleatoriu, dupa bunul lor plac si nu ghidati de niste reguli normale, cine si cu ce are voie sa calce pe stadion; si cum sa se comporte.
Imi vreau derby-ul inapoi si vreau mai multi oameni care sa-si doreasca asta si, mai mult de atat, sa o si arate !! Nu doar cei cu care ma vad aproape in fiecare weekend, singurii care mi-au ramas din toata ecuatia asta ..
Cetateanul F(04/decembrie/2011 20:49)
Nr Vizualizari : 6829
primul derby in 98, in ghencea – la 9 eram la stadion ca asa citisem in ziar, in prosport ca la ora aia se aduna galeria cainilor
… normal am fost singur cu discobolul pana pe la 11-12…13 ani de atunci si totusi atat de multe mi-au ramas in minte
fularul alb-rosu cumparat din IDM, drumul pe jos pana in Ghencea, circulatia oprita, pasajul victoria care rasuna de scandarile noastre, cortegiul alb rosu, caterinca cand treceam pe langa firmele lui copos cu “de vrea copos de n-o vrea”, lumea care se uita ca la urs la noi, “steaua cca vine nuova guardia”, punkerul will isi pierde un adidas in fata mea pe care il recupereaza cu greu, spurcatii adunati cu sutele pe la balcoane in zona lor, oboseala, sete, ghencea, cineva impartea bilete printr-un gard, in sfarsit intru pe stadion, baloane, fum, steaguri cu doua bete, un baiat suparat pe cineva sau ceva ca-i stricam coregrafia la care a muncit atat, cantece, noi strigam Italia spurcatii strigau Spania
, muie steaua, mesajele noastre, “istoria ultras o facem noi voi doar asistati”, “ultra` ultra` dar buletine aveti” ??? mesajul spurcatilor (probabil cel mai bun al lor ever “fenomenul ultras o viata pentru noi o repriza pentru voi” sau ceva de genul), 11 metri rateaza Batranu cred, da gol Contra pe respingere, bucuria fantastica de dupa gol, gaze, se termina meciul 1-1, haos, iar gaze, vin spurcatii sa traga de steaguri de la noi a ramas Mihnea care tine de ele, drumul inapoi pana in stefan cel mare pe jos, berea de dupa cea mai buna care am baut-o vreodata…
trist e ca daca ma gandesc bine de la derby-ul de acum 2 ani sau 3 ani sau de anul trecut nu am atatea amintiri…aproape nimic nu mai e la fel…
TRIST dar ADEVARAT!am ajuns rau de tot la toate capitolele,au ramas acum doar taranii care se agita sa mearga astazi la meci..RESPECT CETATEANULE si Radu,aveti perfecta dreptate!
Una dintre cele mai frumoase deplasari cea evocata de tine, Radu, alaturi de cea cu celebrul mesaj MUIE STEAUA.
Eram tineri, entuziasti si uniti. Pacat ca nu mai e ce a fost.
Radu, parca doar ieri a fost acea deplasare. Inca si acum imi amintesc toate detaliile acelei deplasari. Am plecat din Zalau dupamasa cu trenul si am ajuns in Bucuresti dimineata la 6.00 In fata la Dinamo, ne-am intalnit cu Bruno (pt cei car-l cunosc) iar mai tarziu cu Mihnea. Rand pe rand s-au adunat cainii din toate orasele, legand relatii de amicitie cu cei din Cluj si Sibiu. Dupa cateva beri, acea imensa masa de dinamovisti am plecat spre ghena. Atmosfera super, mii de fulare si steaguri – oare unde au disparut ??? – Meci mare, cantat non-stop, rezultat care ne-a facut sa ne bucuram ca am vazut pe viu acel derby. Drumul de intoarecere super obositor, dar NIMIC nu mai conta, DOAR AM VAZUT PE DINAMOOOOO. O TEMPORA!!!!!