2 idoli, multi capitani, putine respecte si-o groaza de indiferenta

Daca va intrebati din cauza carui fapt va mai plictisesc si azi cu cateva randuri, e, in mare parte, vina unui telefon primit de la un bun prieten. Respectiva persoana imi “reprosa” atitudinea pe care am avut-o fata de Marius Niculae, unul dintre “simbolurile noastre”. Ma rog, nu e prima persoana care spune ca motivele pe care fostul nostru capitan le-a avut in momentul plecarii de la Dinamo au fost in proportie de aproape 100% din cauza conducerii noastre. E, dupa cum ii spuneam si lui, adevarat in mare masura. Doar ca de acolo de sus, din loja, nu mai are ce sa ma surprinda, nu are cine sa-mi trezeasca vreun sentiment. Acolo mirosul banilor e mai intepator decat cel pe care il lasa Salubriserv-ul dupa o raita prin cartier. Si-atunci am considerat ca frustrarea pe care am simtit-o cand am vazut transferul unuia dintre atat de putinii oameni “colorati” de mici in alb-rosu trebuie tastata. “Obligat” sau nu, gandindu-se la viitor ori ba, simteam ca trebuie sa am o reactie.

Dar asta e doar inceputul. Un alt punct de vedere ridicat si de el si de catre altii prin comentarii, a fost reprezentat de catre exemplele altor fotbalisti care au trecut prin curtea noastra si au ajuns, pentru multi, adevarati idoli. Cele mai frecvente nume auzite de catre mine au fost “Danciulescu”, “Niculescu”, “Torje” si “Florentin Petre”. Si-aici imi asum un alt punct de vedere. Va provoc la un exercitiu de imaginatie: Apropo de titlul articolului, dintre toti cei mentionati anterior, pe langa Unicul Capitan, care vi se pare ca se incadreaza la idoli, care la capitani si care la sectiunea “respect”?

Dintotdeauna am impartit fotbalistii pe aproximativ 4 categorii. 1: idoli; 2: capitani; 3: persoane care si-au castigat respectul si 4: indiferenti. Banuiesc ca, in minte, ati raspuns la intrebarea anterioara.. in care la capitolul idoli, chiar daca pana mai-ieri treceam 3, sunt doi: Hildan si Fl. Petre. La cel al capitanilor e si mai simplu: toti, absolut toti, carora li s-a dat, pe merit sau nu, banderola, iar cei indiferenti sunt cei despre care nu ai scrie si nu ai citi vreun articol.

Si-atunci vine partea c-o idee mai sensibila; anume cei pentru care ai respect. Cei care si-au castigat respectul. Danciu, Torje, Niculescu (toti pe care i-am trecut la “capitani”, pe care in schimb nu i-am bifat la “indiferenti” dar cei pe care niciodata nu o sa-i pot cataloga drept “idoli”). Si-ar fi mai multi. Bratu, Lobont, s.a.md. Treaba e simpla. Oamenii si-au castigat prin daruinta un respect al unui fost rival ( recte eu, noi). E, probabil, cel mai greu lucru pe care poti sa-l obtii. Dar niciodata dragostea! Nu pot sa il “iubesc” pe Danciulescu, ori pe Claudiu, Torje sau Bratu, din moment ce si-au tradat echipele carora le-au jurat iubire. Asta inseamna ca exista un precedent, asta inseamna ca, odata, caracterul le-a fost indoielnic. Asta inseamna, pentru mine, ca nu pot trece de un anumit punct sentimental. Acela pe care Hildan ori Petre, de exemplu, l-au bifat pozitiv “en fanfare”.

Defapt, pentru contestatari, promit sa includ in viitor si numarul 5: Profesionistii..

Cetateanul F (24/07/2012 03:10)

Nr Vizualizari : 4122