Cine-s huliganii, cine-s nenorociţii, cine a devastat centrul Bucureştiului? Aseară am nimerit în mijlocul luptelor de stradă, m-am ferit de bolovani, am înghiţit o canistră de gaz lacrimogen, am fugit de jandarmi, era să fiu linşat de nişte cetăţeni. Şi am descoperit cu stupoare răspunsul: sunt chiar “generaţia adormită”, tinerii apatici, ăia care o ard prin cluburi şi salvează lumea cu un like. De data asta au salvat-o agitând pumnii spre jandarmi, ridicând baricade şi aruncând bucăţi de borduri.
Sună ciudat, după ce auzim pe toate canalele că e vorba doar de nişte huligani, ultraşi, puşi de dracu’ ştie cine să strice frumuseţe de protest paşnic. Primele lupte au fost provocate, într-adevăr, de un astfel de grup. Atunci jandarmii au intrat în ei şi i-au împins spre Piaţa Unirii. Şi s-a petrecut ceva bizar.
Pe la 9.30, o rumoare străbătea Piaţa Universităţii. Cică la Unirii e adevăratul scandal, acolo e pizdeala cu jandarmii. N-aveam nici un chef de asta, mi se părea un protest ultra-obosit şi manipulat, dar ceva m-a împins spre locul ăla. Şi nu eram singur.
O mulţime de grupuleţe se desprind din masa strigătoare de Jos Băsescu, trec prin pasaj şi se unesc într-un torent de oameni alimentat de pe toate străduţele Centrului Vechi. Pe la lupoaică nu mai putem trece, e un cordon de jandarmi. Un tip stă în faţa lor şi le strigă-n caschete: “Băi, eu nu ieşeam dacă aveam cu ce s-o hrănesc pe fiică-mea!” Ocolim pe străduţe, unde-i plin de poliţişti locali foarte chill, şi găsim o breşă abia pe la Hanul lui Manuc.
“What the fuck?!”
Când ajung la Unirii rămân paralizat şi mi se face pielea de găină. În mijlocul străzii sunt două focuri mari, în depărtare se ridică o coloană de fum, dinspre mcdonalds se aud bubuituri ca la bombardament şi, oh, ţipetele îngrozitoare…
O trupă de jandarmi costumaţi ca ţestoasele ninja trec în fugă pe lângă mine. În staţia lor strigă unul să intre în nuştiuce poziţie de luptă în faţă la H&M… Băi, eşti nebun? În Bucureşti?! Văzusem prin Londra chestii din astea, dar aici? “What the fuck?!” urlă unul de pe trotuar, oglindindu-mi gândurile.
O rup la fugă în urma jandarmilor, trecem pe lângă al doilea foc, unde fac un mic ocol ca să dea nişte pulane pe spate unora care traversau strada, apoi se unesc cu altă trupă şi fac un rând pe toată strada în faţa magazinului Unirea. Pornesc spre Tineretului bătând cu pulanele în scuturi. La ieşirea din pasaj îi întimpină pietrele. Nişte băieţi cu fulare pe faţă ies de după un bloc şi bombardează.
Ei răspund cu două focuri de gaze lacrimogene şi câteva artificii care aruncă scântei în toate părţile, feeric, ca la revelion. Deci astea erau bubuiturile, mă gândesc uşurat, dar nu apuc să duc gândul până la capăt că trebuie să mă bag pe după o maşină, să nu mă ia noul val de pietre.
“We are fucking angry!”
Jandarmii se retrag. La o sută de metri de ei, în faţă la millenium bank, câţiva băieţi devastează staţia de autobuz. Sparg toate geamurile cu nişte lemne groase. Dacă i-ai vedea pe stradă, mai că le-ai cere meditaţii la matematică. Ochelari, păr frumos pietănat, helănci vintage, haine de ieşit la terasă.
Fugăriţii din toate colţurile pieţei profită de retragerea jandarmilor şi se strâng în intersecţia de la mcdonalds. Gonesc cu pietre şi ultima maşină de jandarmi, apoi izbucnesc în urale care ţin minute-n şir. Arafat! Libertate! Jos nenorociţii! Parcă sunt hipnotizaţi, se plimbă zâmbind, ca la revelion.
Sunt vreo 300 de oameni.Hipsteri, cocalari, roacheri dubioşi, lumea pestriţă pe care o vezi de obicei pe Lipscani. Ei sunt publicul ţintă al companiilor, consumatorii ideali. Doar că acum nu mai consumă, ci distrug. “We are fucking angry!” strigă unul când mulţimea porneşte înapoi spre Universitate, adunând provizii de pietre de pe jos.
“Lasă pozele, ia o piatră!”
În mulţime intră şi o ceată de squatteri de la clădirile din jur, ofticaţi că au mâncat bătaie de la jandarmi mergând liniştiţi pe-o străduţă. I-au văzut că-s ţigani… Iar în prima linie sunt mult-huliţii ultraşi, vreo 10 oameni la prima vedere. Nu i-ai recunoaşte după haine, că şi eu am geacă neagră şi fes pe cap şi fularul tras pe nas să mă apăr de lacrimogene. Dar se vede că sunt mai organizaţi, ştiu cum se mişcă jandarmii, sunt singurii cu experienţa confruntărilor.
La intersecţia cu strada Colţei dăm peste jandarmi. Tocmai se băteau cu unii şi când au văzut mulţimea s-au retras în faţa spitalului. Au făcut un cordon lung cât toată strada şi ne întâmpină cu două canistre de gaz şi nişte artificii superbe. Băieţii ripostează cu pietre şi se apucă să construiască baricade. Gardurile dintre benzile bulevardului se umplu, unul câte unul, cu un ciorchine de flăcăi care le hâţână până când cad, apoi le aruncă în baricade ca într-un baraj de castori.
“Inculţii ăştia au pus jandarmii pe noi!”
Cei mai din spate găsesc alte activităţi recreative. Un tip scrie cu şprei de vopsea neagră o LIBERTATE mare cât toată strada. O fată cu desagă “Hello Kitty” mai are puţin şi izbucneşte în plâns când îi spune prietenului “Ăsta nu pleacă, mă, orice-am face!” În spatele lor, un tip îmbrăcat elegant, cu o plăsuţă în mână, ridică o piatră colţuroasă şi o mângâie în pumn, îi cercetează textura, de parcă ar fi un obiect extraterestru. Câţiva băieţi discută politică. “Ăştia n-au pic de cultură, mă, inculţii ăştia au trimis jandarmii pe noi!” Arată fix ca studenţii care au ocupat Facultatea de Istorie cu ceva timp în urmă. Cu toţii călcăm pe un covor de flegme, la care contribuim cu sârg de fiecare dată când primim cadou gaze lacrimogene.
E uşor să spui că suporterii sunt de vină, dar protestatarii erau extrem de diverşi. Şi cei care agitau pancarte, şi cei care aruncau pietre. La statuia de la Universitate era un grup de hipioţi cu un carton pe care era desenată doar o inimă mare. La Rosetti era un grup de suporteri care spărgeau geamurile unei dacii MAI, iar la zece metri de ei stăteau hipsteri ochelarişti anticapitalişti, care opreau maşinile şi urlau “Unde mergeţi?! Daţi-vă jos şi protestaţi!”
Poate au fost cu toţii provocaţi şi manipulaţi. Dar pe străzi plutea furia lor, la fel de reală ca gazele lacrimogene. Furia pe corupţi, pe incompetenţi, pe sistemul care-şi bate joc de ei şi-i alungă din ţară. Furia asta nu era falsificată. Şi oamenii învăţau cum să arunce gazul lacrimogen înapoi spre jandarmi cu naturaleţea cu care au învăţat să joace Farmville.
“Băăi, tâmpiţilor, lăsaţi jurnaliştii!”
Înapoi la Colţei, situaţia devine disperată. Protestatarii au rezistat la câteva asalturi, dar acum jandarmii se apropie şi din partea cealaltă, dinspre Unirii. “O să ne prindă, bă, la mijloc, ca pe o pizdă!” strigă un tip desfigurat de deznădejde. Totul devine mai brutal. Se sparg panourile publicitare. Staţia de autobuz de la Sf. Gheorghe e făcută varză. Cu bâte, cu pietre, cu fiare de pe jos. Unul s-a căţărat pe chioşcul de ziare şi smulge o cameră de supraveghere, apoi o zdrobeşte în urale. Scandările devin mai radicale. “Să-i futem şi pe ăştia de la antene, că fac milioane pe spatele nostru!”
Brusc, un tip îşi dă seama că eu am o cameră în mână şi alta pe cap şi am filmat absolut tot. Se repede la mine şi alţii îl urmează. “Bueey, sunt jurnalist!” apuc să strig până să se proptească băieţii în pieptul meu, îmbrânceli, unul sare la camera de pe cap, i-o smulg înapoi, îi dau un brânci, fac un salt în spate şi apar alţi oameni care mă apără – “Băăi, tâmpiţilor, lăsaţi jurnaliştii!”
“Să plângă mama? Să plângă mă-ta, băă!”
Le urez an nou fericit salvatorilor şi o tulesc pe străduţe, ocolind jandarmii care tocmai înaintau lovind cu pulanele-n scuturi. E momentul perfect pentru o retragere, pentru că de data asta intră bine de tot în ei. Ministrul de Interne a făcut o celulă de criză, se trimit întăriri, trupele SPIR împânzesc centrul.
Vizavi de Cercul Militar, într-un gang de lângă pizza hut, stau ghemuiţi pe asfalt zece tineri înconjuraţi de mascaţi. Nimeni nu mişcă, parcă-s zece pui congelaţi. Un mascat urlă la ei agitând pulanul: “În mine arunci cu pietre, mă? Să plângă mama?! Să plângă mă-ta, băă!” Atunci mă vede cu aparatul şi se repede cu pulanul la mine. Îi bag în faţă o legitimaţie de presă şi se mai înmoaie, lasă pulanul mai jos şi-mi dă doar un brânci cu bicicletă cu tot.
Gustave Le Bon în acţiune
Ajung într-un bar din centrul vechi, unde s-au strâns mai mulţi jurnalişti să discute ce dracu’ s-a întâmplat. La masă cu noi stă şi unul dintre cei descrişi ca ultraşi la TV. “A fost rupere, frate! Gustave Le Bon în acţiune!” Mai ia o gură de bere şi adaugă zâmbind: “Oare cât costă reclama la detergent în prime time-ul revoluţiei?”
La unu jumate noaptea plec spre casă. Bulevardul Brătianu e lună, romprestul lucrează de parcă sunt geloşi pe SMURD, abia dacă-ţi mai dai seama că s-a întâmplat ceva. Parcă a bătut vântul un pic mai tare.
Curvele sunt la post pe marginea bulevardelor şi, trecând pe lângă ele, îmi amintesc amuzat de replica ce m-a scos din multe încurcături în noaptea asta: “Îmi fac doar datoria!”
Îmi fac doar datoria.
sursa VLAD URSULEAN – (17/ianuarie/2012 02.05AM)
Nr Vizualizari : 3776
Salut, ma bucur sa citesc despre experienta ta, sunt atat de frustrat de ce vad la TV incat imi pierdusem si speranta ca mai e cineva cu capul pe umeri, care intelege ce s-a intamplat acolo sau macar relateaza corect. Fara teorii propagandiste sau incercari de musamalizare, gasit tapi ispasitori etc.
Am fost acolo si am trecut in mare prin ce ai trecut si tu, poate am stata unul langa celalalt intr-un moment in tot acest haos, pititi dupa vre-un stalp.
Apreciez mult articolul tau, si acum dupa ce am urmarit diverse canale de stiri, publicatii, blog-uri am ajuns sa il apreciez si mai mult.
Asa e, au fost extrem de multi tineri, cred ca media de viata nu sarea de 20 de ani, iar acei huligani si ultrasi de care se vorbeste, nu erau numai suporteri ai echipelor de fotbal. Defapt astia saracii erau chiar in minoritate, insa cineva clar conturat in mintea imbecilului spalat pe creier la televizor, trebuie sa iasa tap ispasitor.
Cum ar fi fost sa spuna la TV, parinti, astia sunt copiii dumneavoastra, ei lupta pentru voi si libertatea dumneavoastra, iar singurul motiv pentru care apeleaza la violenta, este ca sunt provocati de jandarmerie si sunt impiedicati sa ajunga in Piata Universitatii, unde isi doresc sa protesteze PASNIC!
Dar asa e, nu se poate spune asa ceva la TV pentru ca daca protestele cresc necontrolat, nimeni din cei implicati politic, fie aliati sau adversari, nu mai pot profita de pe urma lor. Pentru ca le va fi aproape imposibil, sa deturneze miscarea reala, formata din oameni furiosi, nemultumiti care vor schimbari reale si pozitive.
Ma bucur ca ai iesit cu bine si nu te-a batut nici o tabara, in locul tau imi faceam mai multe griji in privinta jandarmilor, n-au facut discriminari nici in randul jurnalistilor la impartit pulane si batai in duba.
Vreau sa mai adaug ceva, toti spun ca jandarmeria a actionat incompetent insa sunt contrar acestei opinii. Din punct de vedere tactic, au procedat excelent atingandusi cu siguranta obiectivele.
Separarea multimii in grupuri mici si medii, unii pe TNB, altii pe la la F. Geografie, sus pe magheru, etc. Ne-au tinut pe toti despartiti. Cred ca am fi ajuns vreo 10.000 de oameni pana la ora 22:00 daca nu procedau astfel. Oamenii vazand alti multi oameni in pta Univeristatii, ar fi venit si ei macar sa vada si erau antrenati in aceste proteste imediat, insa privind la TV ce au provocat jandarmii si ultrasii, cei care totusi ar fi vrut sa iasa li s-a facut teama pe buna dreptate.
Dar chair si asa f multi tineri au venit, si tot veneau spre centru in pta unrii cel putin din toate cartierele din jumatatea sudica a Bucurestiului. M-a bucurat teribil de mult sa ii vad ca se trezesc la viata, mai ales dupa multe telefoane pe la cunoscuti si prieteni care din tot felu de motive nu doreau sa vina.
Culmea e ca unii dintre ei se plang mai tot timpul si vorbeau de cat de mult si-ar dori sa faca proteste da nu au cu cine. Iar acum cand au avut oportunitatea sa isi verse macar frustrarile fie urland sau aruncand cu pietre nu au facut-o. Mi se pare strigator la cer asta.
Bravo tinerilor care au iesit din strada si au indraznit sa infrunte autoritatile abuzive. Da au fost si elemente negative printre ei insa prea putine ca sa li se ofere atat de multa atentie. Toti vorbesc aproape numai despre ei dar oare acesti copii curajosi nu merita atentia cuvenita pentru curajul lor?
Englezii spargeau magazine si furau tot ce prindeau agresand pana si proprietarii sau vanzatorii de magazine, ai nostrii luptau pentru libertate putin interesandu-i de toate vitrinele cu sclipici ale magazinelor pe langa care treceau. Si chair daca erau furiosi si aparent extrem de agresivi, toata aceasta energie nu era indreptata spre a face haos si atat, ci pentru a lupta cu cordoanele de jandarmi cu singurul scop de a ajunge in Universitate si a putea sa strige nestingheriti VREM LIBERTATE ADEVARATA!
Protestele sunt suprimate militieneste, sprijiniti de media care ne numeste pe toti huligani si ultrasi, fie ca sunt imbecili sau platiti sa faca asta, o fac, cu succes.
Aveti grija daca mai iesiti, lucrurile se vor inrautatii destul de mult caci jandarmeria si-a mai atis un alt obiectiv. Acum au suportul “public” si intelegerea “publica” de a face filtre si a opri pe oricine vor ei departe de Universitatii. Public/a inseama media propagandista si toti cei care se lasa indoctrintati de ea.
Au reusit sa sperie foarte multi oameni cu brutalitatea de care au dat dovada si sa ii tina in casa. Poate e moemntul sa ne organizam si noi (nu noi suporterii, personal nu sunt nici macar microbist) protestatarii, dar nu asa cum ne cer ei, ca sa le fie mai usor sa ne “traga de urechi” (bata cu bestialitate) si sa ne manipuleze.
Respect pentru toti protestatarii care au crezut in ceea ce fac.
Respect pentru strategii de la jandarmerie pentru ca si-au atins obievitvele. Rusine insa ca juramintele depuse nu mai inseamna nimic si se lasa manipulati de niste scursuri. Oare s-au transformat si ei in lichele?
Rusine celor care impiedica protestatarii si se folosesc de brutele cu ordine in loc de creier.
Respect tie pentru articol, simpatizez cu voi pentru legea 4, nu sunt microbist si nu merg pe stadioane insa pentru cativa oameni care sunt descreierati asemenea legi nu se motiveaza iar plasarea puterii de decizie in mana jandarmeriei este un alt pas catre statul militienesc pentru care unii din fratii nostrii au murit in urma cu 20 de ani ca sa il combata.
BRAVO ,BRAVO, BRAVO! Printre singurele relatari ADEVARATE !
Este momentul pt mobilizare generala !
Pt cei care ne cunosc ,sa fiti in garda ,o sa avem nevoie de toata lumea disponibila pt o actiune de informare a opiniei publice !
JOS ” COMUNISMUL ‘
Mare dreptate aveti baieti insa din pacate cati dintre noi ar iesi sa protesteze la universitate? este straniu cum acum 22 de ani si o luna se adunau ZECI de mii de oameni. Pe atunci nu stiam nici sa vorbesc.. insa stiu ca acum avem nevoie de o schimbare iar fara putina modestie sunt fiu de “golan” tatal meu a participat si la revolutia din ’89 si in ’90 Respect pentru voi ca ati indraznit sa mergeti in pietele centrale ale bucurestiului! Cat despre jandarmi nu am ce sa zic au actionat cum le-a fost dictat de mai sus ca sunt doar niste conserve imbracate in uniforma care cer ordine si pace si care totodata injura ca la usa cortului este partea a2a. In incheiere vreau sa ma declar multumit de ce am realizat la universitate duminica si sunt cu sufletul la gura despre ce se va mai intampla cu puterea actuala in statul ROMAN. Acum in al 13-lea ceas dati-va demisia daca aveti putina onoare cred ca e suficienta averea facuta pe spatele nostru in acest fel vom traii si noi mai bine si voi veti traii bine ! Sa traiti BINE!