Intinzi, ridici, legi…

…Asa incepe totul.

Inca din vremurile demult apuse, ocuparea unui teritoriu insemna si marcarea acestuia. Ocuparea unei tari insemna un steag ridicat pe catarg de catre fostii razboinici, ocuparea unei parcari inseamna marcarea numarului de inmatriculare pe bordura; ori o mica tabla pironita acolo de catre oamenii de rand din ziua de azi; ocuparea unui sediu ridicand deasupra cladirii, mare si luminat, numele firmei de catre corporatisti, in timp ce noi am ales sa punem cu mandrie un steag pe gardul stadioanelor unde joaca echipa favorita. Asta pentru a marca un loc important din viata noastra.

M-am trezit in mijlocului unui fenomen din care incetul cu incetul ramane doar numele.”Cel mai important fenomen din sport” ocupat de niste oameni care in orice societate normala si curata ar ocupa cel mult un loc intr-o celula, in schimb insa ocupa ziarele, televizorul, internetul. Ma izbesc incontinuu de aceleasi fete viclene, aceleasi voci pervese, aceiasi actori in diferite si multe piese. “Dosarul Transferurilor”, o ancheta de succes inspirata dupa cunoscutul serial “Tanar si Nelinistit”, ne arata inca o data de ce cliseul “Viata bate filmul” e atat de folosit. Drame! M-am vazut inconjurat de sfidare, flegme si abuzuri. Mi-am vazut tricolorul la gunoi, mi-am auzit imnul transformat in varianta la alegerea cantaretului, am trait (a cata oara?) umilinta din partea echipei de club, mi-am vazut unii rivali la pamant si i-am vazut pe altii eliminati de mafioti. M-am simtit mut la fiecare strigat impotriva sistemului atunci cand am realizat cata tacere e in jur. Si am inchis ochii cand mi-am dat seama ca degeaba ii am albastri daca totul e atat de gri.

Cand se va sfarsi totul?

Asta dupa ce unora dintre noi le-a fost furata echipa si au decis sa se delimiteze de mizeria de “acasa” si sa refuze sa contribuie cu atat de mult doritele hartii care intra in buzunarul celor de sus, boicotand astfel toate meciurile de pe terenul propriu. Altii au optat chiar pentru a nu mai calca pe niciun stadion, in timp ce unii nici macar nu au fost lasati sa aiba o pozitie, fiind condamnati sa inceapa sa uite de meciuri in deplasare, de vopsit coregrafii, de gandit mesaje, de spectacole pirotehnice. De echipa ! De tot ! Si tot din cauza intereselor altii sunt trimisi prin noroaiele ligii secunde iar faptul ca nu pierd nimic ca nu intra pe arene precum cea cu nume tradus in romaneste cu ajutorul Google Translate reprezinta un mare semn de intrebare. Din pacate doar pentru noi… nu si pentru fostii comunisti transformati brusc in democrati moderni.

Unde se va sfarsi totul ?

Era o vreme in care Stiinta deplasa mii de suporteri in meciurile la care erau oaspeti, pe cand “cainii rosii” erau (impreuna!) unii dintre principalii reprezentati ai notiunii “ultra”, timpuri in care ros-albastrii erau unii dintre cei mai multi suporteri nu doar cei mai multi spectatori, cand lupii, studentii si sustinatorii “Batranei Doamne” aratau ca pot tine oricand piept celor din capitala tarii. Vremuri in care fanii Politehnicii erau lasati sa aiba impotriva cui sa faca frumoasele coregrafii, in timp ce acei baieti care bateau din palme pe batranul Giulesti erau partizanii altei mentalitati.

Cum se va sfarsi totul ?

Cetateanul F(14/noiembrie/2011 5.55AM)

Nr Vizualizari : 6211