Cum am intalnit un jandarm destept?

Nu am intalnit.

Serios, chiar nu am intalnit. De fapt, daca stau sa analizez, eu nu m-am intalnit oricum niciodata cu vreun jandarm. Asta-i partea buna. Partea proasta e ca s-au intalnit ei cu mine. Faza-i ca oamenii grei de cap nu inteleg niciodata cand ii respingi, fie ca o faci subtil, fie ca esti direct. La un moment dat chiar nu stii cum sa te comporti. Daca zambesti de ce zambesti, daca te-ncrunti de ce te-ncrunti. Plus ca ei oricum sunt genul ala de persoane foarte afective, exagerat de afective; sufocant de afective. Si n-au nicio jena sa iti arate asta. Te strang la piept in vazul lumii, in plina strada aglomerata, te pun pe jos sau te arunca pe canapeaua din masina. Faceti un test si, exact atunci, spuneti-le: “omule, termina, am gagica!” O iau razna si devin violenti, va garantez. Presupun ca asa e omul cand e gelos, nu mai gandeste nimic. E drept, avand in vedere subiectul e cam greu de masurat daca de aceea nu mai gandeste nimic.

Tata a spus mereu ca cea mai mare frica a lui e legata de nebunie, ca poate sa se duca oricand si in aproape orice fel doar sa nu innebuneasca vreodata, ca-i chinuie pe cei din jur fara sa-si dea seama. Auzind fraza asta oarecum des m-am gandit de cateva ori la ea. Asa ca, in cazul in care ma veti auzi vreodata povestind despre faptul ca m-am intalnit cu un jandarm destept, inchideti-va resemnati ochii pret de cateva clipe in semn de aprobare tacita si treceti mai departe pe strada, continuand sa faceti orice voiati initial sa faceti.

Sigur, jandarmii au si parti bune, nu pot sa neg asta. (da, stiu ce a spus tata, puteti deschide ochii!) Chiar au parti bune. Ganditi-va cum in plina vara, cand soarele ala enervant e in forma maxima si, odata intrat in raza lui, te taxeaza pentru fiecare miscare transformandu-te intr-un peste care se zbate neputincios in cautarea apei, devii brusc fara chef de nimic, lesinat de caldura de afara. Sunt sigur ca vi s-a intamplat cel putin o data asta. Daca in acele momente crezi ca solutia e sa bei o gura de apa rece sa stii ca te-nseli amarnic, prietene. E doar o solutie temporara. Cauta un jandarm! Exact atunci, cand esti lesinat, cauta cu privirea un jandarm. Sunt peste tot oricum, ii vezi mereu facand nimic, nu-ti face probleme. Dupa ce l-ai vazut apropie-te putin de el (dar nu prea mult, ca-i sufocant de afectiv si pe vremea aia numai de sufocare nu-ti arde) si examineaza-l o clipa. Uita-te ce sandale misto are, spre exemplu; ce sepcuta cu ventilatie, de-aia cum aveam cand eram mici, ce maiou lejer si ce pantalonasi scurti din material subtire. Atunci, oricat de lesinat ai fost inainte, o sa-ti doresti un soare mai puternic, mai impunator, mai apropiat de Pamant. Cat mai apropiat de Pamant! Atunci da, poti deschide sticla cu apa rece ca gheata exact cand treci prin fata lui (asta daca nu mi-ai ascultat sfatul si te-ai apropiat prea mult, caz in care trebuie sa grabesti pasul).

Acum bineinteles ca si ei sunt oameni si nu trebuie sa generalizam, ci sa admitem ca fiecare e prost in felul lui.

sursa: http://ultracetatenesc.wordpress.com/2014/06/18/cum-am-intalnit-un-jandarm-destept-2/

Cetateanul F (18/06/2014 20:10)

Nr Vizualizari : 5125