Nu stiu de ce si cum s-a intamplat dar zilele trecute ma gandeam cand am auzit prima oara de Mitica Dragomir. C-o fi din cauza Haloween-ului sau nu, nu pot spune. Dar in orice caz, oricat am incercat sa-mi amintesc cu exactitate tot nu am reusit. Trebuie sa fi fost demult dar mai mult ca sigur l-am ignorant o buna perioada de vreme, asa cum faceti si voi in mod normal cu un dobitoc oarecare.
Precum majoritatea celor cu care imi petrec zilele de weekend si eu stiam pe la 13-14 ani ca nu o sa am vreodata sansa sa joc in tricoul echipei cu care tineam, altundeva decat in fata blocului imbracat intr-o replica Cosmorom. De fapt, adevarul e ca sunt destul de convins ca eram constient de asta chiar inainte de 13 ani, pe cand ma jucam doar cu fratele meu la tara, facand retrospectiva meciurilor de la Mondialele din `98, disputate cu o seara inainte si oferind in acelasi timp si comentariul acestora. Desi daca stau bine sa ma gandesc sunt sigur ca as fi fost mult mai increzator daca il aveam pe vremea aceea in echipa pe Jhoel Thomas sau pe Tucudean, fiind si eu pe atunci un mic atacant (sau mai corect spus nu eram mijlocas, fundas sau portar).
E foarte posibil ca in perioada aceea sa nu fi auzit inca de omul care la 20 de ani de la momentul in care dormea intr-un pat etajat (am banuiala mea ca nu-l prindea pe cel de sus) ajungea in confortabilul fotoliu al Ligii Profesioniste (?) de Fotbal. Ma sperie doar gandul ca respectivul isi odihneste fundul in acelasi loc inca din vremea in care mama ma imbraca cu grija si imi repeta obsesiv cum trebuie sa-i intind Doamnei buchetul de flori pe care tocmai il cumparase. Nici prin cap nu-mi trecea ca din cauza lui enervantele bastonase care nu imi ieseau niciodata or sa se transforme peste ani in bastoane adevarate, “desenate” pe spatele meu de niste oligofreni mai oligofreni decat ar fi putut fi pe vremea aceea cei mai oligofreni copii in varsta de 7 ani (ironic sau nu, aveam pe atunci chiar si uniforma albastra). In acele timpuri, singurul oracol de care auzisem nu era din Balcesti, ci un caiet din acela tampit in care completai tot felul de intrebari idioate de genul culoarea preferata sau daca ai mancat vreodata sarmale in lift. A trecut atata timp de atunci incat ai impresia ca omul e seful Ligii inainte ca liga sa se numeasca liga ori ca fotbalul sa fie denumit fotbal. Aproape ca ai senzatia ca l-a prins, sef al Ligii fiind, pe Tyrannosaurus Rex traind si ba chiar si pe Iliescu tanar.
Apoi, peste cativa ani, pe cand banuiala de a nu fi vreodata fotbalist devenise deja o certitudine, urmatorii ani m-au aruncat destul de brusc din fata blocului in peluza neschimbatului stadion din Stefan Cel Mare iar Mitica era inca acolo intarind impresia conform careia sefia lui in fruntea Ligii dateaza dinainte ca stadionul Dinamo sa se numeasca stadionul Dinamo ori ca Stefan Cel Mare sa fi fost domnitor. Si totusi, tot nu mi-am amintit cand am auzit prima oara de Dragomir dar cert e ca stiu sigur ca a recuparat din plin perioada in care se scalda in ignoranta mea. Legi absurde promulgate, tampenii spuse in fata micului ecran, afaceri dubioase cu televiziuni si terti si multe alte astfel de “sarcini de partid” au facut in asa fel incat sa-mi indrept, inevitabil, atentia spre el.
Ultima? Interzicerea urmatoarelor doua deplasari ale “cainilor” la meciurile din campionat, adica interzicerea acelor oameni pe care ii cheama sa-si sustina nationala, ceea ce e cel putin confuz. N-o sa dezvolt toate deciziile aberante luate de Mitica in cei 17 ani de sef al Ligii din moment ce nici americanii nu beneficiaza de o tehnologie atat de avansata incat sa isi permita sa aiba atat de mult spatiu pe o pagina virtuala. Vorbim acum exact de oamenii care sunt buni sa vina la un meci cu o echipa modesta precum Estonia, atunci cand consumatorul obisnuit de fotbal prefera cel mult canapeaua si televizorul, tipii aia care in nebunia lor canta si in minutul ’90 la 0-2 pentru Turcia, in timp ce “alesii”, adica suporterii doriti, umili si indobitociti, si-au parasit demult locul din stadion. Dar nu e nimic nou, oricum. Cine credeti ca o sa fie in tribunele din Grecia ca sa-si sustina nationala si cine o sa stea in sufragerie? Cine o sa vina in retur si in cazul unei infrangeri la scor acolo? Si pana atunci, indiferent de vreo interdictie, cine oare o sa fie la Cluj? Asa ca Mitica, renunta sa visezi! Nu e ca si cum ar aparea dintr-o data tipul ala din reclama de la tocmai.ro, “Varu`” cu o gramada de alte hobby-uri care mai de care mai interesante pentru a ne atrage atentia si astfel sa disparem definitiv de pe stadioane.
In final, eu tot nu mai stiu cand am auzit prima oara de Mitica. Dar, cu toate eforturile lui posibile, nici el nu va stii niciodata cand va auzi pentru ultima oara de noi!
sursa: ultracetatenesc.wordpress.com
Cetateanul F (01/11/2013 18:35)
