Treisprezece. O cifra superstitioasa, in cele mai multe cazuri, aducatoare de ghinion, coincide cu o trista comemorare, atat pentru cei cu sufletul colorat in rosu-alb, cat si pentru simplii microbisti, dar si pentru oamenii de rand.
Luna octombrie, cea de-a cincea zi din prima saptamana, un banal meci amical disputat la Oltenita, numarul “11” si un jucator de legenda sunt cuvintele-cheie care pun in relief cel mai tragic eveniment al fotbalului romanesc, de la inceputuri pana in prezent – o neagra amintire ce va dainui pentru eternitate.
Treisprezece ani de cand “Unicul idol, Unicul simbol” a trecut in nefiinta, inexplicabil, in urma unui atac de cord, dandu-si viata pe teren, asemeni unui erou pe campul de lupta. Treisprezece ani de cand Catalin a pasit mult prea devreme pe strazile cerului, ca la sapte ani diferenta sa fie acompaniat de inegalabilul Florea Dumitrache, iar mai apoi de catre gigantul “Pasarila”. Treisprezece ani de cand cele 138 de jocuri in tricoul alb-rosu, cele 6 goluri inscrise pentru Dinamo, finala cu Stiinta Craiova, titlul ’99-’00, prezentele in cupele europene si echipa nationala, ori timidul debut cu rivalii de moarte vor ramane in istorie. Treisprezece ani de cand tricoul cu numarul “11” a fost retras pentru vesnicie, in timp ce spiritul si chipul lui Hildan este mereu prezent, atat pe steagurile fluturate in permanenta, cat si pe tricourile de joc si banderola de capitan. Treisprezece ani de cand Peluza Nord din Stefan cel Mare ii poarta numele, iar scandarile “Catalin Hildan inseamna Dinamo”, “Te vom iubi mereu” si “Unicul Capitan este Catalin Hildan” sunt intonate meci de meci, alaturi de o intreaga galerie. Treisprezece ani de cand “Hai sa le aratam la astia ce inseamna Dinamo” a ramas doar motto-ul consacrat al Capitanului, si nimic mai mult. Treisprezece ani de cand la mormantul din Branesti, in fiecare an, cateva zeci de suflete aprind lumanari, aduc flori si afiseaza mesaje in memoria Lui, sub privirile tacute si suspinele unui tata imbatranit de necrutatorul timp si amaraciune. Treisprezece ani de cand “strigam mai tare”, pentru ca dupa atata timp “vrem 11 capitani” si “doar Hildan ne reprezinta”. Treisprezece ani de cand “Dragostea noastra pentru tine niciodata nu moare”, si oricat de mult “inchidem ochii si privim spre teren”, niciodata “durerea nu ne va trece”.
Treisprezece ani de cand, Tu, Cataline, ai fi avut acum 37, si cel mai probabil imbracai tricoul alb-rosu in continuare, pe finalul unei cariere stralucite, in slujba formatiei din Stefan cel Mare.
Treisprezece ani de cand 5 octombrie 2000 va ramane mereu un imens gol in adancul inimii..
Matei – (30.09.2013 18:41)
Nr Vizualizari : 3286
Comentarii (0)