LVIV 2011 – PARTEA A DOUA

Sambata m-am trezit pe la 10. Era galagie in camera si nu intelegeam ce se intampla si nici macar unde ma aflu. A durat putin pana m-am dezmeticit si apoi am fugit la masa. Ne-am intors in camera, mi s-a povestit ce se intamplase cu o seara in urma si apoi am plecat sa bem o cafea la pizzeria de vis-à-vis. Aici ne-am mai intalnit cu alti caini si asa am inceput sa povestim si sa ascultam diferite versiuni ale primei seri in Lviv.
Intrucat afara incepuse ploaia si nu aveam unde sa ne plimbam am hotarat sa incepem usor ziua cu cate 2,3…hai 4 beri (iar o sa aud comentarii de genul : “ce betiv!” sau “voi v-ati dus doar sa beti pana acolo?” .
Dupa ce am realizat ca timpul trecuse foarte repede si ploaia se oprise, ne-am hotarat sa mergem sa mancam la un restaurant libanez si apoi sa vizitam si noi orasul. Normal, cum se intampla de fiecare data, am plecat grup si ne-am trezit in oras cate doi trei (unii s-au oprit la farmacie ca s-au intalnit cu nu stiu ce pasarica de vineri seara, altii au ramas pe la suveniruri si asa mai departe). Intr-un final, plimbandu-ne prin oras, am zarit terasa la care bausem cu polonezii cu o seara inainte. Obositi fiind ne-am spus ca ne-ar prinde bine o bere si pana la urma, ne-am hotarat sa ne asezam la masa . Am mai zacut pe acolo vreo doua ore si ne-am adus aminte ca la 6 trebuia sa ne intalnim la McDonald’s cu toata lumea ca sa mergem la un castel din apropiere unde se tinea o petrecere in cinstea fotbalistilor/betivilor.
Am fugit repede spre hotel sa ne intalnim cu ceilalti. Am ajuns acolo pe la 6 si nu mai era nimeni. Am crezut ca toata lumea plecase la castel. Ne-am uitat pe o harta, am dat cateva telefoane si am plecat 7 insi cu doua taxiuri catre McDonald’s-ul de la periferia orasului (nu era foarte greu sa ne dam seama intrucat in tot Lvivul sunt 3, iar celelalte doua sunt in centru).
Ajunsi la destinatie, ne-am dat seama ca suntem singurii caini care au plecat catre castel. Am coborat din masini si imediat, un ghid, a intrat in vorba cu noi. Ca trebuie sa ne grabim, ca ultimul autobuz catre castel pleaca in doua minute bla bla… Vazusem cativa croati si ne gandeam ca nu cumva sa fie mai multi din Split si sa ne-o furam pe acolo. Chiar si cu riscul acesta, ne-am urcat in autobuz fara sa avem locuri pe scaune. Acolo am intalnit cativa baieti de la Dinamo Zagreb si echipa venita din Tara Galilor (baietii erau imbracati cu camasi inflorate, fuste, prosoape..erau pregatiti de caterinca). Am bagat si noi doua-trei cantece si pana la urma am ajuns la castel. Am fugit repede sa ne luam niste beri si apoi am fost poftiti sa ne asezam la mese intrucat urma sa ni se faca o prezentare a castelului si a festivalului care avea sa inceapa. Ne-am asezat langa baietii de la FC Copenhaga si dupa cateva beri am mers afara sa participam si noi la diferite jocuri. Am tras cu arcul, am tras de sfori, am ridicat fustele curtezanelor de la castel, ne-am batut cu sabii (se poate observa intr-una dintre poze ca eu, avand doar un scut, am fost nevoit sa folosesc o bere pe post de sabie). Cert este ca la finalul zilei, care mai de care venea la noi ba sa faca o poza, ba sa “ne ceara prietenia” .
La intoarcere ne-am urcat intr-un alt autocar unde erau niste locuri libere. Acolo, am nimerit din nou cu danezii. Noi cantam de Dinamo, ei cantau de Brigate si din cand in cand se mai bagau si niste irlandezi in seama. Relatia cu irlandezii a fost una de scurta durata, fapt ce a fost confirmat de cantecul pe care l-am fredonat impreuna: “Mai da-te-n p*** mea, Mai da-te-n p*** mea! “.
In autocar ne-am intalnit cu un cuplu venit din Finlanda pentru al doilea an consecutiv (chiar daca nu juca in turneu nicio echipa finlandeza) si care era interesat in general de fenomenul ultra. Celor doi le-a placut atat de mult felul nostru de a fi incat, in momentul in care am coborat din autocar ne-au cerut permisiunea de a hoinari cu noi prin Lviv.
Cam pe aici filmul meu avea sa sufere cateva intreruperi (si seara abia incepea) . Nu mai stiu cum am ajuns dar cert este ca am fost la clubul in care mersesem cu o seara inainte. Acolo ne-am intalnit cu alti caini si stiu ca am stat de vorba la un shot de vodka cu niste suporteri ai unei echipe din Polonia (liga a IV-a)…asta pentru ca nu puteam juca fotbal cu ei la terasa ca la urma urmei, noi venisem ca sa jucam fotbal
Din franturile pe care mi le mai amintesc, stiu ca am plecat de acolo si in drumul nostru catre taxiuri ne-am intalnit si cu baietii de la Chievo Verona. Nu pot spune ca sunt un animal insa pe langa ei si eu paream baiat. Cum imi place mie sa socializez, am schimbat si cu ei doua vorbe pana am fost bagat cu forta in taxi . Am plecat catre un alt club acolo unde ne astepta celalalt grup de caini. De acolo imi amintesc doar ca am facut pogo si lumea din jurul nostru se uita foarte urat si ca dimineata, cand am vrut sa iau un pachet de tigari mi s-a spus ca s-a inchis. Am iesit afara (déjà ma cam trezisem din betie) si am fost lovit de un soare foarte puternic…era vreo 7-8 dimineata. Nu stiu cum am facut insa m-am anturat cu inca un caine si cu niste ucraineni care ne-au spus ca ne duc sa vedem cel mai frumos bar din Lviv. Ajunsi acolo, un chelios ne-a intrebat parola si pentru ca fusesem avizati anterior, am raspuns frumos cu totii : “Slava Ucraina”. Am intrat si pot spune cu mana pe inima ca a fost cel mai frumos bar pe care l-am vazut: un fost buncar din al Doilea Razboi Mondial in care puteai gasi de toate – de la gloante la casti, mitraliere si o gramada de alte chestii. Pe acolo ne-am mai intalnit din nou cu baietii din Tara Galilor, am mai baut o bere si apoi am plecat cu taxi-ul catre hotel. In camera am ajuns pe la ora 10 dimineata.

Cam atat si despre cea de-a doua zi in Lviv. Promit ca ultima interventie va fi una mult mai scurta si apoi nu o sa va mai plictisesc

Sebi(06/iulie/2011 6.56PM)

Nr Vizualizari : 28193