In moarte clinica

S-a nascut in ’96 si deja de la varsta de 1 an vorbea. Primele cuvinte le-a spus in Mai. 10 Mai al anului 1997. Si nu doar a vorbit..ci a urlat; si a urlat atat de tare incat a auzit-o toata Europa. Odata cu trecerea timpului, crestea si reusea sa se impuna in fata tuturor din ce in ce mai tare. Calatorea la cel mult doua saptamani prin Romania si de fiecare data isi pastra blazonul. Apoi s-a familiarizat cu toate strazile capitalei, cu fiecare oras care avea cate o cetate; si se batea timp de 90 (+) minute, uneori chiar mai mult,extinzand atacurile si prin imprejurimile cetatii. Se stia de la 1 an de zile ca are spiritul de razboinic in sange si, precum un copil care plange cand cere atentie, a ales sa aprinda o parte din fortareata inamicilor.Pentru a se face auzit. Si asa a ajuns in tot parcursul asta alaturi de alti camarazi sa schimbe placa si sa ii faca pe altii sa planga.Arcasi de meserie, incercau sa-i acopere pe cei din fata,cei care duceau o batalie 11 vs 11. Se spune ca,de regula, cu cat mai multi arcasi ai, cu atat esti mai puternic. Cei dinaintea noastra, in schimb, au aratat mereu ca defapt puternic esti cu cat acestia sunt mai buni. Niciodata majoritari, dar de fiecare data superiori, au cucerit Romania si fiecare succes insemna o sageata adanc infipta in spatele adversarilor. Si zburau sagetile mai rau decat grenadele pe care le trimiteau bombardierii cu un singur i. Dar la un moment dat au venit (vasile) Turcii si “ a” mai imputinit dintre ei. Desi o lupta castigata, nu a fost deloc una usoara. Dar a trecut. Insa apoi s-au imbolnavit.. boli cu B, doua la numar, tot atatea cu S, alta italieneasca cu G. Sau una cu M, boala descoperita chiar din perioada comunista. Borcea si Badea, Savulescu si Sandu, Giovani, Mitica.. toate denumirile astea insemnau un virus care avea sa-i loveasca pe arcasi. Boli grele pentru care, inca, in ziua de azi nu s-au gasit leacuri. Doctorii,adica noi, urmasii arcasilor, au incercat sa faca operatii. Dar putini au rezistat.. ba chiar unii au marit doza de anestezie pentru a profita de pacientul pentru care odata ar fi facut rost de orice injectie. Cativa au adormit exact cand erau “in garda” si asa au ales sa lase garda jos. Altii pur si simplu sunt speriati de diagnostic si pe langa asta vin prea putini din spate..de aceea sunt si prea putini doctori rezidenti. Dar noi, cati am ramas… incercam sa o resuscitam .

Insa…tic-tac, tac-tic timpul trece ritmic..

Cetateanul F(16/septembrie/2011 12.39AM)

Nr Vizualizari : 9198