LA MULȚI ANI, MIHAI DEDU!

Dimineață. Deschizi ochii, te speli pe față, îți faci o cafea și aprinzi televizorul. Dai la știri în timp ce îți savurezi cafeaua. Mihai Dedu. Ne-am obișnuit cu el. De atâția ani de zile, ne ”bem” cafeaua împreună. Anii trec, dar rămâne aceeași prezență plăcută în casele telespectatorilor, același prezentator charismatic, spontan și cu mult umor.

Un împătimit al sportului, practicant și spectator, campion și suporter totodată. A practicat atletismul la nivel înalt, fiind campion de 5 ori la juniori și seniori, la 400 m garduri și plat . A cochetat și cu fotbalul în cadrul clubului Dinamo. Însă a ales latura jurnalistică, susținând că nu va regreta niciodată această decizie.

Noi l-am cunoscut și altfel. Ca suporter dinamovist. I-am cunoscut pasiunile, trăirile, dorințele. Una dintre acestea este ca Dinamo să redevină un club de prestigiu și să reajungă acolo sus. Pentru el, speranța moare ultima, pregătindu-se în continuare de Liga Campionilor.

Filele de poveste colorate în alb și roșu au început să fie scrise demult. Adică acum vreo 45 de ani, la grădiniță. Educatoarea a format două grupe a câte 20 de copii pentru a încinge o miuță. Și l-a pus să aleagă: Dinamo sau Steaua. De atunci, a rămas DOAR DINAMO BUCUREȘTI!

Am găsit un interviu cu Dedu tot pentru pchdinamo.ro, ceva antic aș putea spune, câteva vorbe din 2011, la o discuție cu reporterii PCH de atunci.

” Pentru mine, când era vorba de Dinamo, în perioada adolescenței și tinereții pot spune că înflăcărat era sinonimul lui ultras de acum. Și acum, după atâția ani, fiind o persoană cât de cât cunoscută, sunt uneori catalogat, la noi pe Dinamo, drept stelist sau rapidist, chestii care pe mine mă dureau pentru că veneau de la unii care habar nu aveau cu cine vorbeau și care nu știau nici măcar ce înseamnă Dinamo. Știau ei că în 1981, la meciul cu Inter Milano am coborât la golul 3 din înaltul tribunei peste oameni până lângă gard…Sau că la meciul cu Liverpool am stat 11 ore în ploaie, tăind la confetti și ajungând după partidă direct la spital…Sau că am fost prezentatorul stadionului Dinamo destui ani…Că am ani de zile în galeria de atunci…”

Iată-l acum la 51 de ani în mijlocul familiei Dinamo. Întotdeauna a fost alături de echipa alb-roșie, însă de această dată este implicat 100%, fiind membru în board-ul DDB. A ales să se implice în cadrul programului DDB deoarece crede că ”În viața asta mai avem ceva de făcut”. Și el, și eu, și tu.

Familia Dinamo îți urează un sincer și un călduros ”La mulți ani”!
DOAR DINAMO BUCUREȘTI!

Programul DDB la Sport Total Fm

Programul DDB a fost prezentat astazi la cel mai cunoscut post de radio cu profil sportiv din Romania, SPTFM. Au vorbit despre proiect în cadrul emisiunii Nicu Grameni, crainicul echipei Dinamo București și Cosmin Cebuc, reprezentantul Supporters Direct în România.

”Noi vrem să ne implicăm activ în viața echipei și de aceea am decis să creăm această asociație a suporterilor dinamoviști. Suntem singura echipă din Liga 1 care are în plan proiectul socios. Doar uniți putem să ajutăm această echipă! Sunt convins că vor veni și rezultatele. Vrem să facem totul ca la carte ” (Nicu Grameni)

”Interesul nostru este să avem transparență. Deținem 20% putere de decizie în cadrul Consiliului de Administrație, ceea ce asigură transparență. Lucrurile nu se fac bătând din palme, se fac prin transparență, muncă și bunăvoință. Este un proiect interesant care poate reuși în România ” (Cosmin Cebuc, reprezentant Supporters Direct )

Găsiți în linkul de mai jos, întreaga emisiune:

https://soundcloud.com/ultrasteidinamo/programddbsptfm

Sărbătoritul lunii iulie

”Aniversarea Ta”, una dintre cele mai importante zile din an, poate chiar cea mai însemnată. Cea mai frumoasă zi din an pe care alegi să ți-o petreci alături de persoanele apropiate, de cei dragi.
Așa cum am promis, în fiecare lună are loc o extragere la care participă automat toți membrii DDB. Toți cei care au card DDB au șansa de a-și sărbători ziua de naștere alături de gloriile dinamoviste. Un vis devenit realitate, nu?
În luna lui cuptor sunt 45 de fani dinamoviști ce își sărbătoresc ziua de naștere.
Sarbatoritii lunii iulie sunt din toate colturile tarii, si nu numai: Bucuresti, Cluj, Iasi si Londra.
Alexandru Moldovan este fericitul câștigător al concursului ”Aniversarea Ta” din cadrul programului DDB. Alex își va sărbători aniversarea lângă familia Dinamo, iar noi vom fi acolo și vom reveni cu poze.
La mulți ani, Alexandru Moldovan! Să ne trăiești 1948 de ani!
Doar Dinamo București!

Salvatorul lui Dinamo

BONSAI este o tradiție japoneză, preluată de la chinezi, o artă a grădinarilor prin care arborii sunt piperniciți în mod intenționat prin niște tehnici speciale și foarte migăloase. Unul din tratamente este tăierea periodică a rădăcinilor și ramurilor. Acest lucru se face atât de des încât ai impresia că până la urmă copacului îi intră bine în cap ca aia e statura lui normală și că nu mai trebuie să crească.

Din Dinamo au tăiat toți în mod sistematic. Unii de foame, alții din lăcomie sau, ceva mai rar, din neștiință. Toți dinamoviști declarați. De la Ianul până la Badea, Nețoiu, Borcea, Turcu, Becali sau până la cel de acum, care încă mai face experimente.
Au tot tăiat și ciopârțit până am ajuns în situația de astăzi.

DAR NU ĂSTA E LUCRUL CEL MAI GRAV CARE NI SE POATE ÎNTÂMPLA! Cel mai grav este că începe să ne intre în cap că ăsta e nivelul nostru.
Cel mai mare pericol acum este RESEMNAREA SUPORTERILOR. Singurii care au mai rămas să creadă într-un MARE DINAMO. Singurii pentru care Dinamo nu are preț și nu este de vânzare.

Clubul ăsta are o istorie de invidiat. Suntem singura echipă din România, care timp de 70 de ani a fost permanent în prima divizie. Ne-a șuierat plumbul pe la ureche, dar suntem încă aici, suntem încă în viață. Să nu vă așteptați să vorbească presa despre acest subiect. Ei au alte preferințe și alte statistici. De exemplu, atunci când i-am umilit pe rivali în Cupa Ligii, atât în varianta lor originală, cât și în varianta de pe centură, în speranța de a șterge rușinea, cârmacii fotbalului au preferat să desființeze trofeul. De două ori! Presa s-a conformat și a șters din statistici și din analele fotbalului românesc toate urmele acelor rezultate, printre care si un 7-0 în Ghencea.

Astăzi, dacă punem la un loc performațele și trofeele tuturor echipelor din Liga 1, nu ajungem la nivelul lui Dinamo. Nimeni nu va scrie despre asta. Toți vor continua să ne bage în cap ca suntem mărunți. Din ce în ce mai mărunți. În perioada asta în care Liga 1 nu prea aduce niciun jucator important, presa ne ia peste picior ca l-am transferat pe Sergiu Popovici (imaginați-vă titlurile pompoase de genul ”încă o lovitură pe piața transferurilor!” dacă băiatul ar fi mers la echipa din Comuna Berceni)

Nu vă așteptați ca alții să vă spună adevărul despre ce înseamnă Dinamo!
Adevărul rămâne ascuns. Falsificarea istoriei este una din rețetele prin care copacul poate ramâne la măsura ghiveciului de flori (chiar ne-au numit nu demult ”pământ de flori”). Fără istorie nu ai rădăcini. Fără rădăcini nu ai ramuri, nu ai fructe, nu ai viitor. Ești doar o plantă decorativă, draguță, pe care alții o pot muta și așeza acolo unde vor, sau o pot vinde la preț redus.

Repet, NU DE ACOLO VINE PERICOLUL PENTRU NOI. Riscul cel mai mare este acela de a nu înțelege momentul pe care-l trăim!
Este pentru prima dată în istoria de 70 de ani a Clubului, când soarta lui Dinamo depinde de suporteri. DEPINDE DE TINE, DE MINE, DE NOI. Acum când am împlinit șapte decenii, trăim un moment cu adevărat istoric. Suporterii pot avea un cuvânt de spus în deciziile clubului. Pot vota și pot influența destinul echipei.

Avem în față un meci decisiv și nu depindem de jocul rezulatelor. E pentru prima dată când suntem la mâna noastră.

Patronii vin și pleacă. Pentru ei totul este cântărit în arginți. Nu știm cine va fi următorul cumpător al lui Dinamo. Oricine aduce bani, este binevenit. Se pot întoarce chiar și cei care au plecat cu bani de aici. Cu mulți bani. Dar nu trebuie să ne aruncăm la picioarele lor ca la intrarea lui Mesia în Ierusalim. Nu-l mai căutați pe Salvatorul lui Dinamo pe la Tribuna Oficială. SALVATORUL EȘTI TU, cel care vine la meciuri, cel care cântă la una dintre Peluze sau prin tribune, cel care pune umărul ACUM pentru ca vocea suporterilor să fie auzită acolo unde se iau decizii.

Un patron se poate duce cu afacerea lui până la faliment și poate să-i pese de asta mai mult sau mai puțin. Dar dacă noi suntem acolo, ASTA NU SE VA ÎNTÂMPLA NICIODATĂ.

Pe 21 octombrie 1929, localitatea Ardnacrusha din Irlanda era conectată la rețeaua electrică. Lady Dairdre era cea mai bogată femeie din sat. Electricienii au intrat în casă, au tras firele și au montat becuri în fiecare cameră. Femeia a mai trait încă 11 ani. În fiecare seară apăsa întrerupătorul doar atât cât să vadă unde sunt lumânările și cutia cu chibrituri. Își aprindea o lumânare și stingea imediat becul electric. Puterea obișnuinței, teama de nou și de schimbare, mulțumirea cu lucrurile vechi, care nu strălucesc, dar încă mai merg.

Așa este și românul. Învățat să se mulțumească cu puțin și să spună resemnat ”Ferească Dumnezeu de mai rău!”

DAR NOI SUNTEM DINAMO! Noi trebuie să ne ridicăm, noi trebuie să creștem, noi trebuie să redevenim UN MARE DINAMO. Torțele noatre vor readuce LUMINA acolo unde întunericul s-a întins prea mult. Brațele noastre ridicate în Peluză sunt ramurile unui stejar falnic pe care nu-l poate îndoi nicio furtună.

Hai sus, băieți! În viața asta mai avem ceva de făcut!

https://programddb.ro

DINAMO SUNTEM NOI

DINAMO! DINAMO! DINAMO SUNTEM NOI!
Cu toții știm cântecul acesta din peluza. Cu dăruire și dragoste. Cu patimă și mândrie strigăm realitatea. Pentru că într-adevăr Dinamo suntem noi! Dinamo nu este patronul x sau investitorul y,ei sunt trecători. Pentru ei este o afacere, este un bussiness în care totul se învârte în jurul banilor. La noi, pasiunea extremă este pilonul de bază. Cei care au rămas întotdeauna în picioare sunt suporterii!
Noi, suporterii, am reușit să conturăm niște vise și le-am dat culoare. Atunci când ei vedeau nori negri, noi îi coloram. Atunci când ei ne anunțau sfârșitul, noi le arătam că renaștem. Dinamo s-a născut prin suporteri și există tot prin suporteri! Dinamo există astăzi datorită nouă, există deoarece nu am cedat nicio clipă, nu am renunțat la ceea ce iubim, chiar dacă multe au fost încercările ce au vrut să dezbine. De această dată, Dinamo București renaște din propria cenușă.
Și asta datorită ție, datorită mie, datorită celor care conștientizează importanța individuală a suporterului dinamovist și a acestei inițiative revoluționare. Programul DDB. Avem șansa de a influența în mod direct destinul clubului printr-o contribuție anuală modică. Putem să contribuim noi la alegerea președintelui dinamovist, de exemplu. În Consiliul de Administrație al FCD, avem 20% putere de decizie, ceea ce înseamnă 1 din 5 voturi, acest lucru fiind unic deoarece suporterii nu au mai avut niciodată putere de decizie în club.
În anul centenarului, românii trebuie să fie uniți, iar dinamoviștii și mai uniți. Noi nu vom lăsa Dinamo la greu. Noi ținem aproape și ne zbatem tot pentru noi, pentru a simți din nou gustul trofeelor și al competițiilor externe.
În viața asta mai avem ceva de făcut!
Împreună pentru un MARE DINAMO!

Sursa foto: Radio Dinamo 1948

Visul suporterului dinamovist

Program DDB. Schimbare. Inovație. Îndrăzneală. Pasiune. Mult roșu-alb.

”În viața asta mai avem ceva de făcut!”

Am tot văzut promovarea acestui program și fiind vorba de echipa mea de suflet, am încercat să culeg cât mai multe informații. Am fost la Operă și am rămas uluit de desfășurarea evenimentului. Cu atât mai mult când am văzut că nu degeaba am făcut coregrafia cu OPERA PCH, câinii sunt cei care dau și mențin tonul în fotbalul românesc!

Aici e Dinamo! Am stat puțin și m-am gândit. Singurul proiect revoluționar. Singurii oameni care s-au apucat de treaba și chiar vor să realizeze ceva. Singurii care au plecat la un drum și și-au asumat totul, și cu bune, și cu rele. Și-au asumat critici, neîncredere, dar timpul le va rezolva pe toate. La fel de asumați au fost și atunci când după zile sau săptămâni de muncă, coregrafiile s-au situat fără drept de apel în topul mondial.

Acum sunt Membru DDB și mă mândresc din adâncul inimii cu acest lucru. Au fost multe voci de-a lungul timpului care au propus introducerea proiectului ”socios”, dar câți sunt aceia care s-au alăturat inițiativei pe care ei au dorit-o?

Am colecționat de-a lungul anilor bilete, abonamente, autografe, eșarfe, iar acum le arăt fiului meu și îi transmit ”microbul” Dinamo. Mă simt un tată fericit și mândru, căci prin intermediul cardului DDB, copilul meu poate intra de mână cu jucătorii pe teren. Visul lui va deveni realitate. Va putea sta lângă idolii lui, va putea face poze cu aceștia, va putea merge în vestiar înaintea unui meci, va putea vorbi cu jucătorii pe care îi admiră sau îi imită în curtea școlii la miuță cu colegii.

După 70 de ani de istorie, suporterii au devenit acționari! Nu știu câți dintre voi conștientizează asta, dar este visul fiecăruia dintre noi. Visul că ne putem implica mai mult în viața echipei. Avem 1 din 5 voturi în Consiliul de Administrație, adică 20% putere de decizie prin președintele board-ului DDB, Cristi Hîldan. Ceea ce mi se pare extraordinar este că eu, un simplu suporter, pot contribui prin votul meu la alegerea președintelui board-ului care poate deveni chiar președintele lui Dinamo!

Dinamo întotdeauna a făcut parte din sufletul meu. Acum și eu fac parte din viața lui Dinamo!

Visele chiar devin realitate, trebuie doar să crezi în ele!
Devino și tu Membru DDB! Împreună vom reuși!

https://programddb.ro/inrolare

Reclama Dinamomania

Ce băieți ”mișto”… U Cluj și Dinamo!

Atunci când frații se adună, iese ”mișto”! Ce locație ar fi fost mai potrivită decât Clujul, unde ne simțim ca acasă? Locul și oamenii ne fac să ne simțim ”mișto”, Ardealul ne cheamă! În inima Ardealului ne simțim de-ai casei. Ne leagă demnitatea, onoarea și respectul!
Cluj Napoca nu a dus niciodată lipsă de studenți care să își manifeste dornici trăirile și sentimentele, să își împărtășească pasiunea și să primească îndrumări profesionale. Casa Studenților a găzduit ieri după-amiază un nou episod al lansării programului DDB. Câinii roșii și studenții au făcut spectacol! Prezentarea proiectului a fost îmbinat perfect cu momentul artistic oferit de micuța dinamovistă Andrei Ayleen Gabriela și cu discursurile unora dintre reprezentanții celor două galerii, alături de speech-urile lui Claudiu Vaișcovici, Giani Kiriță și Cristi Hîldan .
Spațiul cultural a răsunat și de această dată de cântece din partea ambelor galerii. Există o legătură specială între noi și studenți, o simbioză perfectă. Fotbalul este povestea care unește! Ne leagă fanatismul, mentalitatea și latura naționalistă! La final, ne-am urcat împreună pe scenă și am arătat că vrem iar UN MARE DINAMO!
Au trecut peste două decenii de frăție, de prietenie, de susținere, de respect, de iubire- Dinamo și U Cluj! Ieri, la Cluj, a fost încă o dovadă de unitate și de speranța de reușită a acestui drum. Da, este un drum îndrăzneț. Da, este un drum greu. Dar la capătul drumului acestuia este luminița de care avem nevoie. Luminița de care depindem noi, prin definiție. Noi nu permitem ca fenomenul să moară! Ani de-a rândul ne-am complăcut cu situația, am stat la mâna altora și nimic nu s-a schimbat. Un lucru este clar: schimbarea vine de la noi!
Frații de la U Cluj ne susțin, sunt alături de noi, așa cum am fost și noi la rândul nostru și i-am sprijinit atunci când au demarat proiectul lor. A trecut un an, au strâns peste 1200 de membri cotizanți, au făcut front comun pentru a menține Universitatea în viață.Frații nostri au devenit și ei socios în programul DDB ! Acum, la greu, trebuie să ne implicăm în viața clubului. Clubul are nevoie de noi!
Nu uitați că în viața asta mai avem ceva de făcut!
Totul depinde de noi!

Doar Dinamo București!

Sursa Foto: Fotografii din Peluză

PCH pe baricade!

Este vară. Vacanță pentru unii, concedii pentru alții. Însa gândul nostru tot la Dinamo zboară. Dinamo va fi întotdeauna în sufletul și în mintea noastră. Nu contează cum, când sau unde, mereu TOTUL PENTRU DINAMO!
Ieri, am umplut Ateneul din Iași. Câinii roșii au fost prezenți de pretitundeni. Din București,  din Iași, din orașele alăturate, dar și din Chișinău. A fost un eveniment plin de emoție și de speranță, proiectul a fost prezentat pentru fanii dinamoviști și începem să concretizăm promisiunile făcute. Numărul de socios crește pe zi ce trece, rămânem o forță în continuare! Noi nu vindem iluzii, noi luptăm ca Dinamo să fie din nou acolo sus.
Sala Ateneului a răsunat prin prisma cântecelor câinilor roșii, eșarfele au fost nelipsite de la gâtul celor prezenți, iar culorile alb-roșii au predominat și de această dată. Gloriile dinamoviste au fost alături de noi, unitatea ne definește în continuare! Am demonstrat încă o dată că FAMILIA DINAMO este mare!
PCH continuă să se implice chiar dacă este pauză competițională. PCH oriunde! Urmează lansarea de duminică la Casa Studenților din Cluj la ora 15. Apoi va urma și lansarea oficială la Londra, căci acolo se regăsesc majoritatea fanilor dinamoviști din Diaspora, conform unui studiu realizat de Peluza Cătălin Hîldan.
Împreună vom reuși!
În viața asta mai avem ceva de făcut!
Doar Dinamo București!

Duminica in familie

Mie chiar îmi este dor de un meci, mai ales de o deplasare. Chiar dacă sezonul competițional abia s-a încheiat, vreau o deplasare. Deplasările sunt cele mai frumoase. Atunci, familia se reunește.
Și vreau totodată ca Dinamo București, echipa ce o iubesc, să fie bine. Simt că vremurile sunt tulburi. Nu mă simt confortabil când trebuie să ma uit la clasament și să văd că echipa mea se află în partea de jos. Vreau Dinamo de altă dată…
Am ajuns la concluzia că dacă vreau Dinamo de altă dată trebuie să fac eu ceva. Eu ca suporter. Nu mă mai pot încrede în unul sau în altul, m-am săturat de promisiuni deșarte și de iluzii care vin și pleacă. Trec anii și mă gândesc cu groază că ultimul campionat câștigat a fost în 2007. Copilul meu a crescut și nu i-am putut arăta bucuria imensă de a câștiga trofeul de campion al ligii naționale…
De aceea sunt hotărât mai mult ca niciodată să contribui la viitorul echipei, să fac ceva! Duminică voi pleca împreună cu băieții mei într-o deplasare. Nu la meci, ci la lansarea proiectului DDB de la Iași. Am fost și la București, însă este un prilej bun de a-mi petrece duminica în familie.
Ne vedem acolo împreună cu frații din Moldova și nu numai. Duminică, 17 iunie, ora 14 ne vedem la Ateneu! Intrarea este gratuită și se va face pe bază de invitație sau de rezervare. Pentru mai multe detalii, puteți suna la 0727331387.
Marea familie Dinamo va fi acolo. Cristi Hîldan, Danciu, Niculae, Vaișcovici și sute de fani dinamoviști vor prezenta proiectul DDB. Cântecele galeriei vor răsuna în grandioasa clădire culturală.
Doar Dinamo București!

Reclama

Adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis…

Asta este despre tine. Despre mine. Despre noi. Este despre luptă. Despre renaștere. Despre speranță.
De câte lovituri nu ne-am împiedicat de-a lungul timpului? De câte ori am spus: ”Nu mai pot, pur și simplu, nu mai pot!”, dar am strâns din dinți, ne-am ridicat și am mers în continuare ? De câte greșeli am avut nevoie pentru a învăța câte ceva? De câte ori ne-am lovit de uși a căror cheie a fost pierdută?
”Să stai luptând, căci ești dator…”
Textul acesta este despre vise…Și nu visele ce râmăn vise, despre visele ce devin realitate…Prin credință, prin dorință, prin luptă…
”Azi când m-am trezit, am înnebunit…”
Sunt vise ce dispar în zori. Sunt vise pierdute. Sau vise păstrate misterios în adâncul inimii. Schimbi sentimente și oameni din viața ta și totodată îți schimbi și visele, rostul în viață, așteptările, dorințele…
”Cât inima în piept îți cântă,
ce-nseamnă-n luptă-un braț răpus ?”
Ceva râmâne permanent în inima ta, indiferent de schimbări. DINAMO. DOAR DINAMO. DOAR DINAMO BUCURESTI! Sensul plenar și final al multor existențe. Un crâmpei din suflet, e ca un magnet ce te atrage mereu la stadion…Poți renunța la multe, dar nu la Dinamo…
Nu mai vreau înfrângeri, vreau doar să lupt pentru ce iubesc, să simt că trăiesc…Și știi foarte bine cum zicem noi…DOAR DINAMO BUCUREȘTI TE MAI FACE SĂ TRĂIEȘTI!
Până la urmă, despre asta este vorba în viață…Despre înfrângeri și împliniri, despre vise și realizarea lor…
La Giurgiu am fost un om fericit, fericirea pură și sinceră… S-a citit pe chipul meu după primul gol, un zâmbet curat, din suflet…Un zâmbet sănătos. Era tot ce îmi trebuia să fiu fericit. Să fiu printre câinii mei și să cântăm de parcă ar fi ultimul meci…Să dăm totul, să purtăm echipa spre victorie…
NOI SUNTEM DINAMO!!!
NOI NU RENUNȚĂM!!! NOI NU CEDĂM!!!

Înainte să renunțăm, ne amintim de ce am început…

Dacă nu voi, atunci NOI !

În sfârșit, am ajuns acasă. E târziu, sunt amețit și nu vreau decât să mă culc. Îmi dau jos geaca, îmi pun fularul undeva la vedere și mă descalț de adidașii plini de noroi. Nici nu mai bag perechea de blugi la spălat, ci o arunc direct după ce mi-am rupt-o în gard. “S-a mai dus o pereche” îmi zic în gând.
Fac un duș și mă bag în pat. Picioarele îmi sunt obosite, berea s-a urcat la cap, deci adorm instant.
Atunci vad…Ce văd? Văd puhoi de oameni. Văd agitație, sărituri, steaguri fluturate și fulare. Văd cum sare lumea, cum se țin toți de umeri, cum mă țin pe mine din stânga și din dreapta. Nu-i cunosc, dar ce contează? Văd multe fețe necunoscute și totuși nu mă simt străin. Văd că ceva ne unește pe toți și asta mă face să mă simț ca într-un cămin. Mă uit la acești necunoscuți și văd ceva: alb și roșu.
Știi ce mai văd? TERENUL !!! Pot să disting ce se întâmplă în joc și pot să urlu la arbitru că a fluierat la jumătate când al nostru a intrat la minge. Am văzut asta cu ochii mei că doar n-am vreo pistă de atletism care să mă încurce. “Ce mă interesează pe mine ce-au scris ăștia pe WhatsApp? Tu nu vezi că atacăm?” zic eu parcă certându-mi telefonul care tot vibrează în buzunar.
Și mai e ceva. Simt ! Simt cum îmi bate inima la fiecare cântec. Simt pulsul cum mi-o ia razna la toate sariturile Simt ritmul tobelor și al bătăilor din palme cum face o muzică mai frumoasă decât orice sunet de vioară sau orice clapă de pian. Simt puterea unei mulțimi, unitatea, extazul și pasiunea. Simt satisfacția de a-ți domina adversarul și de a-l face nesemnificativ. Mă simt parte din joc.
Brusc, mă trezesc. În jur e liniște și e toiul nopții. Nu mai am somn și mă duc la laptop. Deschid un site cu tematică sportivă și citesc acolo ceva despre “posibilitatea ca stadionul din <<Ștefan cel Mare>> să nu fie modernizat”.
Mă bufneste râsul. Eu de-acolo vin. De pe noul stadion. Vin dintr-un puhoi de oameni de unde am scăpat cu greu, dar am scăpat curat…sufleteste.
Și mai râd pentru că știu că se va face! Pentru că noi nu avem nevoie de machete pentru a materializa ceva, ci de vise! Nu avem nevoie de aprobări, ci de dorință!
Iar dacă nu îl veți demola voi cu aprobare, îl vom demola noi cu cântece și sărituri!

Zeii machetelor

Fotbalul romanesc trece printr-un paradox, cu cat s-au imbunatatit conditiile de pe stadioane cu atat parca au disparut suporterii. Si da nu e o gluma, acum 10-15-20 de ani sa mergi la fotbal pe un stadion din Romania era un alt tip de aventura decat acum. Chibitii o sa strambe din nas, “Hai bah lasa-ne, cum se poate asa ceva ?” … dar asta inseamna doar ca nu au batut stadioanele acestei tari in anii 90 sau 2000.

Stadioane noi in Bucuresti, Cluj, Ploiesti, chiar si Chiajna sau Ovidiu. Renovate la Giurgiu, Medias, Tg Mures sau din nou Cluj, plus cele trei stadioane noi aflate acum in constructie la Craiova, Tg Jiu si Arad. Practic nu am stat niciodata atat de bine la infrastructura pentru fotbal, si asta nu e totul. Pentru Euro 2020 se planuiesc si reconstructia stadioanelor din Bucuresti: Ghencea, Giulesti, Arcul de Triumf si Stefan cel Mare, totul din bani publici, bani la care contribuim cu totii.

De ce chiar si in aceste conditii nu mai vine lumea la stadion e un fenomen mai complex dar principalul motiv il reprezinta fara discutie disparitia echipelor de traditie din fotbalul romanesc. Din clasamentul Ligii 1 al anului 1990 au mai ramas in viata doar Dinamo, U Cluj si Petrolul dar problema asta merita un alt articol

Ori in acest context zvonurile aparute zilele astea care spun ca aproape s-a renuntat la reconstructia stadionului din Stefan cel mare, fiind inlocuit cu cel din Cotroceni in planurile guvernului nu au nici o logica. Nu exista un motiv destul de puternic sa construiesti stadioane de fotbal in locuri in care in clipa asta nu exista nici o echipa si sa ignori tocmai clubul care are cea mai mare nevoie de asa ceva

Cainii rosii au fost din punctul asta de vedere sinistratii Ligii I si au trecut de-a lungul timpului prin diverse stari, de la “Ce stadion au si jegosii astia” pe Ghencea“, la “Macar daca am avea si noi o peluza ca asta” pe Giulesti, pana la “Daca ar ridica si tribuna asta la nivelul celeilalte” cand ne intorceam acasa in Stefan cel Mare

Noi nu am avut decat pista de atletism, noroiul din parc cand ploua, ultima nocturna din Bucuresti si ochi de vultur. A da si machete, multe machete si proiecte, din `90 incoace toti parvenitii care s-au perindat pe la clubul asta ne-au aratat cate o macheta frumoasa care nu a valorat niciodata nici cat o ceapa degerata. Mai mult chiar si Elisabeta Lipa a facut acelasi lucru anul trecut cand ne anunta pompos ca “Stadionul Dinamo e prins in programul Euro 2020. Are autorizatie de demolare, are certificat de urbanism. Numai eu stiu la cate usi am batut.Fara bani am reusit sa aduc documentatia de care era nevoie. Nu se pune problema ca el sa nu se construiasca. Fanii trebuie sa fie optimisti si sa sustina echipele din CS Dinamo

Nu intereseaza pe nimeni motivele, ba ca ar fi ceva probleme cu carpelile alea penibile facute pe stadion, poate e greu de dat jos copertina aia penibila de la T2, ba ca s-au gasit nu stiu ce tevi sub stadion si nu poti construi nimic serios acolo, ba ca lipsesc nu stiu ce acte. Domnilor, e 2017, atat timp cat exista vointa se poate construi orice. E o investitie a statului roman care se face intr-un loc detinut de statul roman, restul sunt chichite birocratice care nu ne intereseaza, e treaba ministerului de interne, guvernului si clubului sportiv sa le rezolve.

Dinamo e singura echipa de traditie din Liga 1, mai mult e singura echipa din Bucuresti care conteaza in clipa asta. Sutele de mii de suporteri dinamovisti si ei platitori de taxe din care se vor face stadioanele pentru Euro 2020, merita un minim respect dupa zecile de ani in care au fost ignorati. Daca cineva se gandeste ca lui Dinamo i-ar sta mai bine pe Arena Nationala se inseala amarnic, suntem si vom fi mereu “Cainii din Stefan cel Mare”, daca undeva in niste birouri niste “baieti destepti” s-au gandit ca Bucurestiului i-ar sta mai bine cu un mall sau poate niste cladiri de birouri in locul batranului stadion din centrul capitalei nu putem decat sa speram ca o sa li se darame toate in cap la primul cutremur.

Radu(07 martie 2017 04.00PM)

Am rămas doar noi

Un drum plin de noroi, o tabelă cât un monitor și niște scaune decolorate. Atât mai știa de vechiul stadion. Își aduce aminte cu nostalgie de adidașii murdari, de blugii rupți în gard și de mirosul de pucioasă. De somnul din vagoane, de cele 3 mușcături dintr-un sandwich care îi erau masa pe o zi întreagă, de berile băute la bidon. Vagoanele pline, caterinca multă și haine ieftinele îi aduc lacrimi în ochi.
Vremurile s-au schimbat. Serviciul îl ține câte 8-10 ore la birou, banii de deplasare se duc acum pe facturi, iar nevastă-sa pur și simplu se supara…si asta îl doare cel mai tare. Dar pentru că la muncă a venit și în weekend, ratele la mașină s-au terminat, iar nevastă-sa a mai slăbit 3 kg, își permite o aroganță.
Așa că își ia șapca în cap, își pune un fular vechi și pleacă. Nu înainte să-și sune prietenul care încă mai merge.
- Hai noroc, mă! Ce faci?
- Nu-mi vine să cred ! Ce faci, ce-i cu ține? Mai trăiești?
- Da, sunt ok. Vreau să vin și eu la meci. Mă poți ajuta cu un bilet?
- Te ajut, cum să nu? Hai la bar. Eu sunt aici.
- La care bar?
- Cum la care? Tot acolo…
Ajuns la bar, simte că a călătorit în timp, nu cu metroul. Barul cândva plin are doar câteva mese ocupate dintre care una de un cuplu venit să-și rezolve problem conjugale. Își vede prietenii, dă noroc cu ei și se așază la masă.
- Dar restul unde sunt? Întreabă nedumerit, având experiența întâlnirilor din trecut.
- Care restul? Ăștia suntem.
Realizează acum că timpul a trecut peste toți, înlăturându-i pe mulți. Află că cel mai pasionat dintre ei a găsit un job bun și a considerat că “nu se mai merita”. Află că cel mai afemeiat dintre ei vede meciul acasă la socrii. Află că cel cu 2 interdicții a profitat de angajările externe ale poliției.
- Dar Bubu mai vine?
Și află …
În drum spre stadion simte un deja-vu. Noroiul este încă acolo, la fel și gropile. Lipsește însă coada de la casa de bilete. Ajuns în peluză, vede noua tabelă. E foarte încântat, însă nu știe că acolo nu a scris niciodată “Dinamo Campioana”. Și asta nu din motive de software. Scaunele sunt încă acolo. Mă rog, cele care mai sunt.
Se uită în peluză și apoi la ceas, poate a ajuns prea devreme. Se uită în teren și vede lovitura de start. Îl sună nevastă-sa și îl întreabă unde e. El îi spune că e la meci, dar ea se enervează că “nu se aude că ești la meci”. Atunci realizează că are dreptate. Inclusiv peluza oaspete e goală, deși e sâmbătă.
Atunci își întreabă prietenul ce s-a întâmplat. Ce? Cum? De ce? Întrebări simple și scurte. Atunci vine răspunsul: “Nu vezi, frate? Am rămas doar noi.”

Zise el …

“Impotriva consumerismului” zise el așteptând Black Friday.

“Ultras is for you and me, not for fucking industry” zise el comandându-și o geacă Stone Island.

“Fara politică pe stadioane” zise el susținând echipa primăriei.

“Manele, manele, ne pișăm pe ele” zise el dând o dedicație.

“Fuck TV, go to the stadium” zise el privindu-și echipa pe Digi.

“No pyro, no party” zise el aruncându-și bricheta.

“Impotriva fotbalului modern” zise el bucurându-se de o cotă bună.

“All Cops Are Bastards” zise el dând câteva nume.

“Duminicile noastre frumoase” zise el odihnindu-se pentru muncă.

“Facem mii de kilometri” zise el anunțându-și absența.

“Ultras – un mod de viata” zise el, contrazicându-se.

Turcu